Editorial Campania din spatele prezidenţiabililor

Se duelează în comunicate de presă, se critică la tot felul de întâlniri la nivel de partid, cu privire la performanţa sau neperformanţa politică, dar niciodată nu merg mai departe, în profunzimea lucrurilor.


Cred că pe domnii din opoziţie i-am auzit de câteva ori pomenind de domnii de la PSD, şi atunci au criticat total neconstructiv câteva proiecte comunitare.


De cealaltă parte, la Constanţa, PSD a tăcut şi s-a trezit brusc abia în precampania prezidenţialelor.
În rest, să trăiască Facebook, acolo unde guvernează, se fac strategii, guverne sau se trântesc candidaţi.


Mă aştept ca lucrurile să evolueze totuşi, iar domnii de la PNL sau USR, de exemplu, să vină în faţa cetăţenilor şi să spună ce au făcut concret, cu ce pot să se laude, deoarece o campanie în care să critice că nu a fost bun PSD, PMP sau ALDE nu este relevantă.


Discutăm în primul rând despre oameni, discutăm despre lideri, despre cei care conduc într-un fel sau altul filialele partidelor politice, de la tribuna cărora nu se explică decidentului (n.r. alegătorului) mai nimic despre decizia publică sau despre democraţia participativă. Poate că acest blat nu mai funcţionează în acest moment, pe plan local sau poate că doar interesele s-au schimbat.



Pentru preşedinţii de filiale, contează infinit mai mult localele de anul viitor, cu etapele de laborator, invizibile şi vizibile, care pot conduce la succesul unei campanii, şi prea puţin prezidenţialele.
Să luăm un exemplu simplu şi de actualitate. Noua rectificare de buget, prin care ministerul de Finanţe falimentează practic oraşele şi suprimă orice perspectivă de dezvoltare de minimă necesitate pentru toate celelalte comunităţi locale.


În timp ce administraţiile locale vor ajunge în imposibilitatea de funcţionare, cu şcoli fără încălzire asigurată, în care copiii vor îngheţa de frig, pe străzi va fi beznă, gropile vor rămâne neasfaltate, gunoaiele ne vor acoperi, pentru că Legea bugetului de stat a luat şansa comunităţilor locale să gestioneze elementele vitale de care se ocupă administraţia locală, elefanţii din spatele prezidenţiabililor ne promit fie că sunt „alături de fiecare român”, fie „o românie normală” sau că vom fi „fericiţi în România”. Alţii cer alegeri anticipate pentru ca tot ei apoi să susţină că nu se va ajunge acolo.  



Constanţa rămâne şi anul acesta un exemplu de „aşa nu”: niciun partid de opoziţie nu reuşeşte să demonstreze că are o capacitate organizaţională înzestrată cu abilităţi solide pentru a livra eficienţă.


Pe scurt: o organizaţie, fie ea şi politică este exact atât de solidă pe cât de puternici şi interesaţi sunt membrii săi.
Pentru a-şi dovedi eficienţa în atingerea obiectivelor, devine crucial ca organizaţia să menţină balanţa între misiunea lor şi aşteptările oamenilor. Balanţa asta este momentan ciungă.
Dincolo de interesele lor personale, eu încă mai aştept, în ceasul al treisprezecelea, ca elefanţii să îşi înţeleagă rolurile atât în campania prezidenţialelor, cât mai ales în faţa responsabilităţilor pe care şi le-au asumat în faţa constănţenilor.