Editorial Căsătoriile între homosexuali, un act de normalitate

Zilele acestea a luat din nou amploare disputa publică privind modificarea articolului referitor la familie din Constituţia României. Aproximativ trei milioane de români s-au coalizat şi au semnat furibund o petiţie care, în realitate, terfeleşte drepturile omului în numele religiei.

Mai exact, aşa-numita Coaliţie pentru Familie cere ca în Constituţie să fie scris, în clar, că familia poate fi alcătuită numai prin căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie.
 
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi se urcă sângele la cap şi mă trec fiori de fiecare dată când acest subiect revine în actualitate. Sunt  siderată cum, în anul 2016, habotnicia poate reseta gândirea a milioane de oameni până aproape de nivelul anilor în care vrăjitoarele erau arse pe rug. Mi se pare complet lipsit de importanţă ce se întâmplă în intimitatea oricăruia dintre oamenii din jurul meu şi consider că nimănui, niciodată nu ar trebui să-i pese cine cu cine şi în ce mod alege să facă sex. E drept, sexul anal sau sexul oral nu contribuie consistent la perpetuarea speciei, dar asta nu pare să-i deranjeze fundamental pe foarte mulţi... tradiţionalişti.

Nu ştiu dacă să dau vina pe universul hollywoodian, dar prea asociem homosexualitatea cu un clişeu pornografic desuet.
 
Prin modificarea articolului 48 din Constituţia României, cuplurilor homosexuale care împart o viaţă, asemeni oricărui cuplu heterosexual, li se neagă mai multe drepturi civile, printre care acela de a-şi putea exercita calitatea de moştenitor legal în cazul decesului partenerului. Fie că ne place nouă sau nu, cupluri homosexuale au existat şi vor exista întotdeauna şi nimeni nu are dreptul să îi priveze pe aceşti indivizi de drepturi fundamentale invocând o aşa-zisă normalitate impusă de fapt de convenţii sociale supuse relativismului.
 
Dincolo de asta, deşi ar trebui să mă amuze, mă revoltă şi concepţia unora că, odată cu ipotetica legalizare a căsătoriilor gay vom asista la o explozie a homosexualităţii în societate. Simt cum mi se stafideşte creierul numai tastând fraza de mai sus.
 
Homosexual te naşti, homosexual nu devii. Să ne gândim doar că fiecare dintre reprezentanţii acestei comunităţi s-a născut dintr-o mamă şi un tată şi cei mai mulţi au şi crescut în familii tradiţionaliste. Există în acelaşi timp şi copii crescuţi de cupluri de homosexuali care se dezvoltă ca heterosexuali.

 
Şi pentru că am atins şi acest punct nevralgic al disputei, nu înţeleg de ce am alege să negăm dreptul unui cuplu de acelaşi sex să crească unul sau mai mulţi copiii, dar în schimb nu ne revoltă familiile tradiţionaliste de alcoolici degeneraţi care fac copii doar pentru a-şi alimenta viciile din alocaţiile acestora.

Cred că măcar la final de 2016 ar fi timpul să înţelegem că homosexualitatea nu are nicio legătură cu exuberanţa sexuală, că oamenii care aleg să se iubească fizic şi metafizic cu alţi oameni de acelaşi gen nu sunt nişte depravaţi care umblă pe străzi îmbrăcaţi în costume din latex căutând să corupă pe oricine are ghinionul să le iasă în cale.
 
Homosexual poate fi şoferul de autobuz sau funcţionarul care încasează taxe la ghişeu, lesbiană poate fi asistenta medicală de pe ambulanţă sau vânzătoarea de la pâine şi să nu aflăm niciodată.