Editorial Cât de gratuit mai este învăţământul în România?

Anul şcolar a început. Odată cu el, şi cerinţele financiare ale profesorilor. Unii au cerut materiale didactice, cărţi auxiliare, caiete speciale, alţii au vrut DVD-uri, imprimante, multifuncţionale, calculatoare!
 
Cu toate că, potrivit Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, învăţământul de stat este gratuit, în unele şcoli, elevilor sau părinţilor li se cere să contribuie cu bani pentru asigurarea bunei desfăşurări a cursurilor. Mai mult, clasele au fost aranjate, pereţii zugrăviţi, tabla schimbată, la fel şi geamurile. Unele clase au schimbat băncile şi scaunele elevilor, catedra profesorului. Unii învăţători le-au sugerat părinţilor să schimbe parchetul sau uşa clasei. Toate din banii părinţilor. Să nu uităm nici de materialele de igienă, cum ar fi săpunul, şerveţelele şi hârtia igienică. Şi acestea sunt cumpărate tot de părinţi.
 
Dar câte sacrificii nu fac părinţii atunci când vine vorba de copiii lor! Deşi învăţământul este finanţat de stat, părinţii sunt cei care acoperă lipsurile din educaţie. Da, legea le interzice profesorilor să strângă fondul clasei şi fondul şcolii, în schimb, le permite părinţilor să facă donaţii în favoarea clasei sau a unităţii şcolare în care învaţă copiii. Şi atât timp cât părinţii vor scoate bani din buzunare pentru fondul clasei şi fondul şcolii, pentru toate cerinţele înaintate de profesori, primăriile, care trebuie să susţină financiar investiţiile din unităţile şcolare, scapă de dureri de cap, responsabilităţi şi investiţii. Reprezentanţii Ministerului Educaţiei se spală pe mâini, spunând că ei au interzis cadrelor didactice colectarea fondului şcolii şi al clasei, dar că nu pot interzice părinţilor să facă donaţii.
 
Problema majoră este că unii părinţi nu au o stare materială foarte bună, dar sunt obligaţi de împrejurări să contribuie la colectarea acestor fonduri. Nu de alta, dar copiii lor se vor simţi marginalizaţi sau arătaţi cu degetul că nu îşi pot permite să plătească fondul şcolii. Şi uite-aşa, an de an, Ministerul Educaţiei, inspectoratele şcolare, şcolile, profesorii şi părinţii joacă alba-neagra cu fondul şcolii şi fondul clasei. Dar oare până când?