Editorial Cazinoul vrajbei noastre. Licitaţia a fost anulată!

Văzută din depărtare, clădirea Cazinoului impune respect şi eleganţă. În zona în care se află astăzi, mai fusese, între 1880 şi 1902, o construcţie de lemn, o cazină, cum se numea - loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreere pentru turişti. Când te apropii, perspectiva se schimbă. Scorojit, cu multe ferestre lipsă, Cazinoul seamănă cu bătrânul cerşetor ce stă pe treptele sale. Ultima renovare a monumentului a fost chiar înainte de Revoluţie, în 1986, iar aceasta a durat aproape un an.
 
Şi în 2016, Cazinoul rămâne o poveste fascinantă, însă doar o poveste a perioadei interbelice, în care s-au născut poveşti de iubire şi deopotrivă tragedii. Din atmosfera seducătoare de „la belle epoque“, astăzi avem un vraf de ruine şi probabil aşa va rămâne pentru mult timp. În antichitate, se spunea că norocul este dat ori favorizat de către zei. De altfel, primul joc de noroc a avut loc chiar între cei trei magnifici ai puterilor cereşti, atunci când Zeus, Poseidon şi Hades au decis să-şi împartă lumea cea de deasupra şi cea de dedesubt la... zaruri.
 
În zilele noastre, norocul este împărţit între Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, beneficiarul lucrărilor şi comunitate. Construcţia emblematică a Cazinoului constănţean a fost transpusă în variate forme de exprimare plastică. Mi-e teamă că şi peste ani doar cu ele vom rămâne…
 
Una dintre asocierile de firme care au ţinut cu dinţii să preia proiectul de reabilitare şi restaurare a Cazinoului Constanţa a fost descalificată, de această dată definitiv, în urma reevaluării ofertei depuse la Compania Naţională de Investiţii.

S-a ajuns astfel la capătul a mai bine de  doi ani de opinteli şi contestaţii, în punctul în care, practic, licitaţia va fi anulată, urmând să fie reluată întreaga procedură, nu se ştie când şi în ce context. Proiectul „Consolidare şi restaurare Cazino Constanţa“, care includea proiectare, asistenţă tehnică din partea proiectantului şi execuţie lucrări, a avut la dispoziţie un buget de 24 de milioane de lei plus TVA, echivalentul a aproape 6 milioane de euro, surse exclusiv bugetare. Clădirea Cazinoului ar fi trebuit să intre în reabilitare în toamna anului trecut, după ce licitaţia pentru atribuirea lucrărilor a avut loc în luna iunie a anului 2015. Din păcate, licitaţia nu a desemnat niciun câştigător, ci a condus la o serie de contestaţii, şi ele la rândul lor contestate în instanţă. Dacă lucrările ar fi început în toamna anului trecut, poate 2018 ar fi putut fi considerat un deadline decent, însă, în actuala conjunctură, totul pare prea îndepărtat.
 
Simbol al celui mai mare port al României, Cazinoul de pe faleza din Constanţa a fost ridicat în 1904-1910, la iniţiativa regelui Carol I. Restauratorii Cazinoului, atunci când vor exista unii, ar trebuie să păstreze arhitectura antebelică, la fel ca şi destinaţia principalelor încăperi. Din proiectul agreat de beneficiar, la parter ar trebui să fie amenajate spaţii pentru conferinţe, expoziţii, spectacole şi o cafenea. La etajul întâi, o sală de bal şi una de spectacole. Iar la subsol, clădirea va adăposti, cândva, săli de conferinţe şi de promovare a litoralului Mării Negre. Până când toate acestea vor fi însă posibile, şi anul acesta, dar şi anul viitor şi poate cine ştie câţi ani de-acum înainte, turistului nu-i rămâne decât să constate şi să se vaite: „Ce păcat!“. Şi-ar dori, cu siguranţă, altceva, dar singura alternativă este să umble câteva minute printr-o ruină. Se consemnează, astfel, încă un eşec al unor administraţii şi deopotrivă al unei comunităţi care n-a ştiut să discearnă binele de rău, minciuna de adevăr, manipularea de bun-simţ.