Editorial Ce ne mai surprinde în România?

Zi de zi, mă declar tot mai stupefiată de noutăţile din scena politică constănţeană... Priorităţile autorităţilor locale şi banii publici se adună în jurul unor animatoare şi al unor care alegorice de mii de euro? Cel mai important pentru al nostru edil-şef, după o întâlnire cu un senator american, a fost să ne spună de câte ori s-au pupat ei doi! Exemplele pot continua, şi uimirea mea la fel...
Dar deschid puţin mai bine ochii şi vad că, de fapt, cam toată România s-a întors pe dos. Controverse, scandaluri, arestări, demisii, alianţe, examene, lacrimi, contestaţii... Cu ce să încep şi unde să mă opresc? Presa, în cea mai mare parte a sa, s-a oprit la examenul de Bacalaureat şi la Evaluările Naţionale pe care le-au susţinut elevii români. La subiectele neadecvate vârstelor celor ce au susţinut aceste probe şi la numărul fără egal al contestaţiilor.

În paralel, scena politică din România este într-o continuă transformare, primari şi magistraţi sunt arestaţi, iar familia preşedintelui este implicată într-un mare scandal cu interlopi, bani şi şantaj. Pe noi ne mai surprind încă notele mici la examenele care s-au desfăşurat în ultima perioadă şi valul de contestaţii venit în urma rezultatelor? Când presa vuieşte numai de astfel de exemple, ne mai miră că elevii de clasa a opta nu au întâlnit un scriitor contemporan? Că notele, obţinute în urma corecturilor realizate după un barem prea tehnic şi strict, nu s-au ridicat la aşteptările elevilor, ale profesorilor şi ale părinţilor? Sistemul românesc este bolnav în totalitatea sa. Ştim asta. Că şcoala românească este la un nivel nesatisfăcător, că cerinţele se ridică peste acest nivel şi că elevii sunt mai mult descurajaţi de tot acest proces nu este în regulă. Dar oare toate celelalte evenimente petrecute pe meleaguri româneşti nu au nicio legătură cu situaţia în care suntem astăzi?
Totuşi, sunt încă optimistă. Sâmbătă, la Mamaia, începe carnavalul. Oare mie cine-mi face cinste?