Editorial Ce ușor este să fim generoși „din tastatură“ și să decidem cum să-și împartă alții avutul!

 
Zilele trecute, în Postul Sfânt al musulmanilor, un avocat de religie islamică, din Constanța, a asigurat masa pentru 100 de copii din Madagascar.
 
Mediatizarea evenimentului, însă, deși este vorba despre un gest de milostenie față de aproapele, a reușit, culmea, să stârnească indignări în mediul virtual!
 
Spun „culmea“ deși, sincer, ar fi trebuit să mă aștept oarecum la asta, având în vedere că, tot mai des în ultimii ani, românii au dovedit că nu îi doare gura sau mâna să fie generoși din vorbe, pe banii altora.
 
„Indignarea“ virtuală avea la bază faptul că au fost aleși niște copii dintr-o altă țară, în defavoarea celor din Constanța.
 
Situația în sine, dar mai ales „indignarea“ provocată în mediul online nu sunt singulare, însă. De fiecare dată când un român face un gest frumos, care ar primi inimioare și mii de distribuiri pe rețelele de socializare dacă ar fi făcut de un străin, se găsesc oameni care să se arate indignați că gestul nu s-a petrecut așa cum consideră ei că este normal.
 
Această ipocrizie, aceste standarde duble mie, personal, îmi par „culmea“ și fără margini!
 
Să te apuci să scrii doar ca să îți omori timpul, să te intereseze brusc, de dragul contextualizării în mediul online și nimic mai mult, situația copiilor ce nu au de mâncare în Constanța – aici găsesc eu că ar fi ipocrizia.
 

Să condamni un gest făcut de un român, în condițiile în care l-ai aplauda dacă ar fi făcut de un străin – aici găsesc eu că ar fi standardele duble.
 
Pe platformele de socializare, oamenii cu indignarea se dau de ceasul morții de dragul copiilor din Constanța ce nu au ce mânca, de pildă, iar alții dau de mâncare celor din Madagascar.
 
Dar nu pot să nu mă întreb dacă aceiași oameni, care condamnă vehement un astfel de gest făcut față de persoane aflate mai departe de noi, se interesează constant de soarta copiilor din Constanța ce nu au ce mânca.
 
Dacă au făcut cumva, la rândul lor, vreun gest de milostenie față de aproapele, așa încât să poată „ridica piatra“ față de cel care a făcut un gest interpretat a fi greșit.
 
Nu pot să nu mă întreb dacă oamenii care se arată indignați de gestul făcut față de copiii din Madagascar au dat vreodată de mâncare cuiva, ori dacă își mai amintesc de suferințele copiilor constănțeni și în viața de zi cu zi, nu numai la o postare pe Facebook.

 
Nu pot să nu mă gândesc dacă acești oameni care se grăbesc să condamne știu cumva că tradiția și spiritul în care a fost făcut acest gest, acela de a oferi o masă, spun că aceasta trebuie oferită în anumite condiții, imposibile în România și, implicit, în Constanța, în contextul actual al măsurilor anti-Covid.
 
Una peste alta, nimic de zis! E foarte ușor să fim generoși „din pix“ cum s-ar spune, ori - mai potrivit încă - „din tastatură“, pe banii altuia!
 
E mai ușor să porcăim pe cineva pentru modul în care decide să împartă din bunurile și din avuția sa cu ceilalți decât să ne apucăm efectiv să împărțim din avuția proprie!
 
Citește și:

De Iftar:
O avocată din Constanța a asigurat masa pentru 100 de copii din Madagascar (foto+video)