Editorial Clădiri vechi, hai și cu obiceiuri noi!

Clădirea Cazinoului din Constanța a fost reabilitată, după îndelungate tergiversări. Acum nu mai are relevanță tot procesul prin care s-a realizat această performanță, important este că totul s-a încheiat cu bine, iar emblematica clădire a municipiului a fost readusă la viață.
 
După patru ani de muncă intense, rezultatul lucrărilor de reabilitare este unul care a meritat tot efortul – Cazinoul a fost readus la frumusețea și eleganța de odinioară, grație echipei care a restaurat clădirea după tipicul vremii. La finalul lunii martie, Cazino a reintrat în patrimoniul municipiului Constanța.
 
Este o veste îmbucurătoare, în vreme ce noi constănțenii aproape că nu mai credeam că este posibil să mai vedem Cazinoul renovat și repus în circulație.
 
Însă aș vrea, personal, să fie doar începutul unei activități de acest gen în Constanța și să nu fie un caz singular, izolat. Trăim într-un oraș care nu este lipsit de clădiri de patrimoniu, ba chiar ne putem lăuda cu unele la fel de frumoase, elegante și cu un trecut care vorbește de la sine și astăzi.
 

Constanța poartă moștenirea unui mix de culturi provenite de la etniile care au trait și sunt încă prezente în acest areal – greci, armeni, turci, evrei.
 
De la greci avem Biserica greacă, Casa  Embiricos, Hotel Grand, casa Manicatide, Teatrul Elpis și altele, la fel de impresionante, unele în stil art deco.
De asemenea, moștenirea culturală lăsată de armeni este foarte importantă.
Casa cu lei este unul din cele mai cunoscute imobile din oraș, apoi este Casa lui Krikor Zambaccian, în centrul vechi.
Poate nu sunt mulți cei care știu că Farul genovez este și armenesc, în parte. Cel care a coordonat lucrările de construcție a fost  Artin Aslan, un ofițer  francez de origine armeană.
 
Din nefericire, clădirile aparținând comunității evreiești sunt pe cale de dispariție. Casa Alleon este abandonată, iar Sinagoga  este în prezent ruină. În Al Doilea Război Mondial, bijuteria arhitectonică a fost transformată în depozit de armament, iar de mai bine de 20 de ani a fost abandonată.
 

Și nu doar minoritățile au ridicat clădiri de patrimoniu. După revenirea Dobrogei la România, românii au construit în orașul de la malul mării clădiri reprezentative. Bulevardul Elisabeta este o salbă de clădiri pe care le ridicase protipendada vremii.
 
Așteptăm cu mare interes ca și alte imobile să fie supuse aceluiași proces de reabilitare, atât cât le mai avem, cât încă mai sunt în picioare și renovabile. Ele fac parte din trecutul nostru, poartă semnătura celor care au trăit pe aceste meleaguri și care au vrut să lase în urma lor un alt oraș decât cel pe care l-au găsit. Cred că am putea măcar atât, să le prețuim , să le redăm strălucirea, astfel încât să avem șansa să le arătăm și celor care vin după noi și nu doar atât, să ne putem încă bucura de ele.
 
Citește și
Numărul alarmant de mare al accidentelor rutiere, un subiect la fel de fierbinte și nesoluționat