Editorial Clădirile care tulbură frumuseţea de sărbătoare a Constanţei

Cu prilejul Zilei Drapelului, anul acesta, pe 26 iunie, mai multe manifestări omagiale au avut loc în toată ţara.
 
La Constanţa, la orele dimineţii, pe faleza din faţa Comandamentului Forţelor Navale s-a desfăşurat o amplă paradă militară şi a fost arborat Drapelul României, simbol identitar şi cultural. Vremea a fost frumoasă, iar vântul a suflat exact cât era nevoie, pentru ca flamura să prindă viaţă şi atmosfera să capete o solemnitate aparte. Protagoniştii paradei, militari ai Forţelor Navale Române, au avut o atitudine demnă de o zi mare. Privitorii erau şi ei impresionaţi de frumuseţea momentului şi de priveliştea spectaculoasă de la malul mării. Le-au imortalizat cu fotografii reuşite, lumina fiindu-le favorabilă. În tot acest decor sărbătoresc, o clădire abandonată, care urma să devină hotel, un munte de beton cu goluri macabre, se încăpăţânează să apară, oricât ai încerca să o eviţi. Un colţişor, o bucată de zid, o latură... fix cât să strice atmosfera. Trebuie să faci eforturi, să renunţi la un anumit unghi, pentru a nu deveni un fundal sinistru pentru fotografia, filmarea sau, pur şi simplu, privirea ta.
 
Mai târziu, spre seară, cu acelaşi prilej sărbătoresc, în Piaţa Ovidiu, maestrul Nicolae Voiculeţ a susţinut un concert, care a entuziasmat publicul cu patosul, frumuseţea şi transcendenţa folclorului românesc. În deschidere, Fanfara Jandarmeriei Române. Sportivii CS Farul Constanţa, însoţiţi de maestrul Mihai Constantin, au participat la eveniment, fluturând cu însufleţire drapele tricolore. Impresionant. Mulţime de oameni adunată, joc şi voie bună. S-a-ncins o horă mare, în care s-a prins şi renumitul tenismen român Ilie Năstase, semn că la Constanţa performanţa - care ne face să fim mândri că suntem români, oriunde în lume - este la ea acasă. Filmuleţe, fotografii, fiecare cu gândul să imortalizeze un moment de sărbătoare frumos.
 
Aceeaşi problemă, ca şi de dimineaţă. În Piaţa Ovidiu, lângă Banca Naţională, se înalţă, în toată hidoşenia, o altă clădire abandonată, al cărei proiect de arhitectură nu a avut nimic de-a face cu amprenta identitară pe care o au clădirile Centrului Vechi al oraşului Constanţa. Din nou, un element perturbator, un munte de materie diform, venit să umbrească entuziasmul şi plăcerea estetică resimţite de participanţii la eveniment.
 
Durerea şi mai mare este dată de faptul că aceste clădiri monstru construite după ’89, fiind mai înalte decât celelalte, se văd din aproape orice punct al Portului Tomis şi al falezei şi, ori de câte ori vrei să faci o fotografie de ansamblu sau, pur şi simplu, să te bucuri de privelişte, ele te readuc într-o realitate degradată.
 
Cum speranţa nu moare niciodată, poate aceşti Goliat de beton vor fi răpuşi sau măcar îmblânziţi, căpătând o formă şi un aspect care să nu agreseze privitorul, iar frumuseţea şi farmecul Peninsulei constănţene vor fi redate, în întregime!