Editorial Constanţa lui Mazăre l-a vrut preşedinte pe neamţul din Sibiu

Constanţa anului 2014 este Constanţa unei nesimţiri profunde, a unei nepăsări dureroase.

Este oraşul paradoxurilor, în care reprezentanţii aşa-numitei opoziţii derulează afaceri cu apropiaţii tandemului Mazăre-Constantinescu. Este oraşul în care politicienii nu au curaj să facă declaraţii oficiale, preferând câte un mic comentariu neasumat, meschin, laş, cumva pe la colţuri. Fiindcă, deh, au nevoie ba de o autorizaţie, ba de un certificat de urbanism, ceva... Şi chiar dacă n-au totuşi nevoie, e parcă mai indicat să-şi menţină relaţiile cordiale cu administraţia locală şi, în egală măsură, pe cele cu cea judeţeană.

Constanţa anului 2014 este sau a fost, până la un punct, Constanţa unor Che Guevara, a unor tineri îmbrăcaţi în kaki, purtând berete roşii. Ca o paranteză, m-a surprins mereu faptul că toţi „eroii“ ăştia de context habar n-au cine a fost şi ce-a făcut Che Guevara. Vorbim, de fapt, despre reprezentantul de seamă al regimului comunist cubanez, un medic care provenea însă dintr-o familie bogată. Un simbol al revoluţionarilor de stânga din toată lumea. În Constanţa însă nu vorbim despre vreo revoluţie a acestor Che Guevara, căci aici şi doar aici ei reprezintă chiar establishment-ul. Dă bine să fii cu puterea, nu-i aşa?!? Aşa o fi, aşa o fi fost. Până în turul doi al prezidenţialelor.
Constanţa este şi cea a unui viceprimar care, suflându-şi mucii ostentativ, în platoul unei emisiuni TV, se plânge de iarna care a venit peste oraş. O iarnă care, întotdeauna, ia autorităţile prin surprindere... Ah, da, acest clişeu ordinar... Acest viceprimar care vorbeşte, în conferinţele de presă, despre Kafka...

Oraşul ăsta este, totodată, aşa cum am mai spus-o şi cu alte ocazii, al intelectualilor care au ales să tacă: profesori, directori de instituţii de cultură, artişti plastici, muzicieni.
Constanţa unor liberali treziţi târziu. A unor democrat-liberali care par să se complacă, de câţiva ani, în voluptatea eşecului. A unor cetăţeni fără reacţie, fără tăria propriilor opinii. Constanţa gropilor, a câinilor vagabonzi fără număr, a mall-urilor răsărite pe terenuri retrocedate, care fac istorie. Constanţa lui Mazăre, în toată splendoarea sa.

Oraşul care l-a ales pe Mazăre primar în patru mandate a preferat însă un preşedinte neamţ. Mai mult, a preferat un neamţ din Sibiu. L-a vrut pe unul fără apucături balcanice, fără apetit pentru carnavaluri şi pentru maimuţăreli. Pe unul care nu-i nici Cezar, nici Che Guevara, nici Suleyman. Constanţa lui Mazăre i-a dat primarului ce merita: votul pentru un neamţ din Sibiu.