Editorial Construim pe trecut, nu inventăm roata

Tumultul mediatic care s-a creat cu ocazia demarării şantierului din zona peninsulară a Constanţei şi unde au ieşit la iveală, încă o dată, vestigii ale anticei cetăţi Tomis, ne-a readus în conştiinţe bogăţia fabuloasă a pământului pe care trăim şi care ne-a hrănit devenirea.
 
Din păcate, ne purtăm ca şi cum ni s-ar cuveni şi ne „trezim” patrioţi abia când alţii, de aiurea, vin să se minuneze de comorile noastre. Sau, din timp în timp, cu ocazia vreunei sărbători, când arborăm pentru câteva ore o doză de patriotism de circumstanţă, alungat repede, după ce revenim la vechile obiceiuri, la anestezia comodităţii, a blazării şi a fricilor de tot felul.
 
Oare de ce e atât de greu să înţelegem că nu suntem decât nişte pitici pe umerii unor giganţi - o metaforă faimoasă, folosită cândva de Newton, care descrie modul în care oamenii construiesc pe ceea a fost deja făcut, cultura şi spiritualitatea noastră fiind doar rezultatul cunoaşterii şi abilităţilor acumulate de-a lungul timpului, în structura subtilă a pământului pe care trăim. Fără această „evoluţie cumulativă”, nu am fi putut ajunge niciodată la cunoaştere profundă (în toate domeniile), n-am avea tradiţii şi nici tehnologii sofisticate. Căci, nu-i aşa, nici o maşină nu s-a construit pornind de la nimic, a trebuit mai întâi inventată roata…

Noi construim pe trecut, nu doar îl transmitem mai departe. Pe măsură ce trec generaţiile, cultura noastră devine tot mai complexă, tot mai cuprinzătoare. Iar pământul acesta dintre ape şi cer - unde mulţi dintre noi ne-am născut (nu întâmplător!), integrându-i energia şi configuraţia spirituală - ne oferă privilegiul de a sta pe o bogăţie şi un potenţial copleşitor, căci civilizaţii străvechi s-au suprapus în straturi ce le continuă, fabulos, pe cele geologice.
 
Iar acest lucru îl vom înţelege pe deplin doar dacă ne vom asuma, individual, misiunea de a ne cunoaşte şi a ne promova trecutul. Doar aşa „uriaşii” pe umerii cărora ne-am cocoţat acum vor rodi în noi onoare şi responsabilitate, iar „piticii” care suntem azi vor deveni la rândul lor giganţi pentru generaţiile care vin.
 
Cu condiţia să avem grijă de istoria noastră milenară, s-o protejăm şi s-o onorăm, chiar dacă asta nu înseamnă neapărat câştiguri şi glorie imediată.