Editorial „Contestaţie în orb” la Evaluarea Naţională

În România, ceea ce este bine făcut de cineva, indiferent cine, trebuie distrus, iar fiecare „şef” nou promovat, de cele mai multe ori doar pe criterii politice, simte nevoia să îşi pună „amprenta”.
 
Din păcate, efectele se văd în timp, iar în domenii precum Educaţia şi Sănătatea, acestea vor fi dezastruoase… peste cel mult cinci, zece ani. Pentru a exemplifica, mă voi rezuma la modalitatea în care elevii absolvenţi ai ciclului gimnazial trec în etapa următoare… liceul. În primul rând, mi se pare o aberaţie ca mediile obţinute în clasele V-VIII să aibă vreo pondere în nota finală de admitere la liceu. Argumentez. Programa este foarte încărcată, copiii ajung să vâneze note - prin proiecte copiate de pe internet sau alte metode, în funcţie de „slăbiciunile” profesorilor - doar pentru a-şi mări mediile, şi, nu de puţine ori, un 10 luat într-o şcoală din mediul rural - unde sunt profesori care spun „bogdaproste” când unu-doi copilaşi reuşesc să răspundă la întrebările puse după ce predau o lecţie - nu se poate compara cu un 10 primit de un copil care urmează gimnaziul la unul dintre liceele constănţene. Și nu o spun cu răutate sau cu dorinţa de a subaprecia performanţele copiilor din mediu rural. Sunt şi aici elevi foarte buni, cu potenţial, cu rezultate, dar mult mai puţini decât ai fi tentat să crezi, văzând mediile din carnetele de note. Şi atunci, care-i relevanţa ponderii mediilor la admiterea în liceu? De ce să „ajut” un copil să urmeze cursurile unui liceu unde el nu va face faţă pe parcurs, iar profesorii pot confirma ceea ce spun (dacă au curaj), şi, în acelaşi timp, să sabotez viitorul unuia care avea potenţial?!
 
Fac un salt şi ajung la ziua de 1 iulie 2016. Ziua când părinţi şi copiii deopotrivă aşteaptă cu tensiunea 80, 90, 100 notele obţinute la cele două probe de la Evaluarea Naţională. De aici încep alte aberaţii emise de minţile luminate de la ministerul de resort. A stabili că „afişarea notelor se va face până în ora 16.00” mi se pare o primă bătaie de joc la adresa elevilor şi a părinţilor. Stai ca prostul şi păzeşti gardul şcolii, spre exemplu, de la 10.00 până la 16.00, că nu se ştie când apar pe geamuri notele copilului tău. Și apoi, dacă nu eşti mulţumit de notă, cică ai voie să faci contestaţie. Spun cică pentru că, în fapt, tu, ca părinte, eşti pus în situaţia de a face „contestaţie în orb” şi, în unele cazuri, de pomană. Și vă explic. Când conteşti ceva, trebuie să argumentezi. Dar unii vor spune că, în fapt, nu formulezi o contestaţie, ci o „cerere de evaluare a lucrării”, de parcă nu ar însemna acelaşi lucru şi nu ar avea la bază o nemulţumire privind notarea… Or, cum poţi argumenta când, spre exemplu, nu poţi vedea lucrarea scrisă a copilului tău? De ce? Pentru că lucrările sunt corectate în alte judeţe, nu se ştie unde, iar acestea pot fi „activate” doar în centrul zonal de evaluare. Mai mult, vizualizarea se poate face după data de 5 iulie, când sunt afişate rezultatele finale stabilite după soluţionarea contestaţiilor, şi fără a influenţa nota finală. Și atunci, la ce să mai văd lucrarea, să-i fac o poză ca amintire în albumul copilului?! 
 
Totodată, atunci când ai putea vizualiza lucrarea, nu vei vedea nicio corectură pe ea, niciun punctaj care i-a fost acordat pe fiecare subiect în parte şi nicio notă. Toate aceste date sunt pe o fişă separată, la care, ca părinte, nu ai acces.
 
„Contestaţia în orb” a părintelui s-ar putea să nu îl ajute cu nimic pe copil. Asta pentru că, potrivit deciziilor ministeriale şi luând în discuţie un caz fericit, când lucrarea elevului merita mai mult decât a primit la prima corectare, apar alte „condiţii”. Pe înţelesul tuturor, dacă ai un copil care a obţinut între 9,50 şi 10, iar la recorectare a primit 20 de sutimi în plus, nota finală va fi 9,70 etc. Dacă, iniţial, are sub 9,50, sutimile respective nu se iau în calcul, iar nota rămâne neschimbată. La cei cu notele iniţiale sub 9,50, se iau în calcul doar de la 0,50 în plus sau în minus care s-ar acorda după recorectarea lucrării contestate. De ce? Pe ce considerent? Și asta în condiţiile în care fiecare sutime îl poate ajuta să prindă sau să piardă un loc la liceul dorit.
 
Situaţia asta durează de ani buni, părinţii au mai reclamat-o, dar nimănui nu-i pasă. Zeci de copii sunt dezavantajaţi, soarta multora este schimbată… Și ce dacă? Viitor de aur învăţământul nostru are…