Editorial Copiii pierduți, suflete prinse în mecanismul unei societăți afectate

 

• Un fenomen îngrijorător se produce în societatea românească. Un soi de alienare și-a făcut loc în psihicul copiiilor și tinerilor. Așa cum a devenit aproape o obișnuință nedorită, a fost nevoie să se petreacă o dramă pentru ca societatea să ia aminte la ce se petrece. 

O tragedie inimaginabilă s-a produs zilele acestea în județul Tulcea. Trei tineri și-au pierdut viața în moduri care ne-au șocat pe noi, cei care am asistat neputincioși la un asemenea deznodământ.
 
Trupurile neînsuflețite a doi minori, o fată și un băiat de 15 ani din Tulcea, au fost găsite pe 8 ianuarie 2025, în Cariera Bididia, în apropierea municipiului Tulcea.  Fata  fusese dată dispărută de familie cu câteva zile în urmă, după ce plecase de acasă și nu a mai revenit. Potrivit primelor cercetări, cei doi tineri și-ar fi curmat viața.

Un alt caz s-a petrecut la foarte scurt timp, ca o coincidență sinistră - un tânăr de 18 ani din Tulcea și-a pus capăt zilelor într-un mod tragic. Acesta s-ar fi spânzurat pe un deal din localitatea Izvoarele, de pe raza județului tulcean. 
 
Tânărul a lăsat în urmă o scrisoare sfâșietoare  prin care explică gestul său.
În ambele cazuri se fac cercetări și se caută motivele care au stat la baza decesului celor trei tineri. Unii dau vina pe școală, pe profesori și pe bullying, alții pe psihologii din școli, în timp ce altă parte  pe părinții, care nu au fost suficient de atenți la problemele cu care se confruntă proprii lor copii.


Dincolo de toată această „vânătoare de vrăjitoare”, care este acum tardivă, din nefericire, poate ar fi mai sănătos să vedem situația în ansamblu și să devenim mai conștienți de ceea ce se întâmplă cu tinerii din societatea noastră.
 
Problema drogurilor, a bullying-ului din școli nu este una nouă și se tot vorbește despre asta fără a se lua măsuri consistente, dovadă este faptul că în continuare se petrec tragedii.
 
Consider că nu este nevoie să fii psiholog ca să realizezi că un fenomen îngijorător se petrece. Un număr din ce în ce mai mare de tineri se sinucid sau au parte de morți subite. Un fenomen care ar trebui să ne pună serios pe gânduri, având în vedere că este vorba de tinerii care ar trebui să reprezinte viitorul. Și nu doar atât, ei  reflectă cumva ca o oglindă adulții din preajma lor, indiferent despre cine este vorba: părinții, educatorii, învățătorii, iar mai apoi profesorii, psihologii.
 
Nu se pune problema de a acuza pe cineva anume, dar poate ar trebui să ne punem întrebarea - ce ar fi trebuit făcut pentru a nu se ajunge la un așa final al unor vieți aflate la început de drum. Dacă ar fi fost mai mult ascultați acești copii, dacă ar fi fost mai înțeleși și nu în ultimul rând, mai mult acceptați așa cum sunt, s-ar mai fi ajuns tot aici?
 

Știu că sunt foarte mulți de „dacă” , dar merită puse aceste întrebări, în ciuda faptului că cei trei tineri nu mai pot fi aduși înapoi.
 
În același timp, lumea în care trăim a devenit atât de agitată și prinsă cu problemele ei, încât vocile celor mai mici dintre noi aproape că nu mai sunt auzite în vacarmul general. Uneori, probabil, sufletele lor tinere sunt atât de copleșite de propriile lor greutăți, încât ajung la o limită a suportabilității.
Gestul celor trei tineri  poate fi văzut, dar mai ales auzit ca un strigăt de ajutor din partea unei generații care simte că nu mai poate face față problemelor lor specifice cu care au de-a face. Noi adulții, suntem datori să-l auzim spre binele nostru, al tuturor!
 
 
 
Citește și
EditorialRomânia la început de 2025. Ordonanța „trenuleț” și viitorul neclar la orizont