Editorial Cultura noastră cea de toate zilele

Când eram în şcoala primară, descoperisem printre cărţile fratelui meu, „seminarist“ la Tulcea, o revistă care se numea „Pâine şi apă pentru suflet“. Acest titlu l-am transformat, de-a lungul anilor, într-un fel de deviză, într-un motto, care a devenit pentru mine definiţia culturii. Pentru mine şi pentru cei ca mine, care ştiu că investiţia în cultura nu aduce foloase materiale imediate, dar este esenţială pentru orice fiinţă care cugetă, chiar dacă roadele ei se văd în timp, cultura este şi va rămâne pâine şi apă pentru suflet. Ea te şlefuieşte, îţi deschide căi nebănuite, te înalţă, te întregeşte, te... complică, te modifică pe interior.
 
Că există hibe şi în cultura de la malul Mării Negre, o ştim cu toţii. Ştim şi că nu este atât de... măreaţă ca în alte centre culturale ale ţării. Ştim şi că locuitorii acestor meleaguri, cu deschidere la mare, au preocupări mai mult mercantile, mai ales în sezonul estival, când toată lumea caută mare, soare şi multă distracţie. Cât mai multă şi mai facilă. Nu trebuie uitat că istoria acestor locuri consemnează că odată, în celălalt secol, concitadinii noştri au preferat un spectacol de revistă unui concert de înaltă ţinută artistică, susţinut de inegalabilul muzician George Enescu.
 

Nu se poate contesta însă totul 

 
O întrebare retorică şi ironică, în aceeaşi măsură, este la modă în rândul celor care, „refractari“ la tradiţie, se încăpăţânează să conteste totul, cu vădita aroganţă a celor care „se pricep“ la tot şi „ştiu“ tot, dar nu au (mai) călcat de mult, tare de mult - poate din şcoala generală, când erau aduşi „cu forţa“, „cu clasa“ - într-o sală de spectacole sau într-un muzeu. „Avem noi viaţă culturală în Constanţa?“, întreabă ei cu dispreţ. Acelora le adresez şi eu o întrebare, tot retorică: „Oare o Bibliotecă Judeţeană care a marcat, de curând, 85 de ani de lectură publică la Constanţa nu înseamnă nimic? Dar un Teatru Dramatic care a sărbătorit 65 de ani de existenţă? Dar un Teatru de Păpuşi care numără 60 de ani neîntrerupţi de tradiţie, dar o Operă care se apropie de cel de-al şaselea deceniu al existenţei sale?!“
 
Să nu uităm nici că, în urmă cu aproape 40 de ani, maestrul Oleg Danovski punea la Constanţa bazele unui ansamblu de balet celebru pe scenele lumii, care, între timp, a devenit teatru independent, apoi companie. Mai mult, pe 9 februarie se împlinesc 100 de ani de la naşterea celui supranumit „dirijorul de lebede“.
 
Este mult, este puţin?! Ce credeţi?