Editorial Cum se confiscă gloria. Eşecul unui... succes cu rezultate individuale bune

Când, în sfârşit, după 17 ani, învăţământul constănţean era reprezentat la Olimpiada Internaţională de Matematică de un elev meritoriu...
 
Am consemnat cu mândrie locală această performanţă înregistrată de elevul Edis Memiş, dintr-un respect profund pentru munca acestor tineri şi cu convingerea că în spatele rezultatelor excelente stau extrem de multe sacrificii. Felicitări, Edis, pentru medalia de bronz câştigată!
 
Denaturând oarecum finalul olimpiadei de la Cluj-Napoca, s-ar fi putut scrie doar despre medalii, fără a releva faptul că România s-a clasat pe locul 33 mondial - cea mai slabă performanţă din ultimii 30 de ani - şi pe locul 10 în Uniunea Europeană. Numai că, în spatele rezultatului, se ascund racile româneşti, în moţ cu caraghioasa finanţare a învăţământului, comparativ cu cât se fură.
 
Trebuie remarcat faptul că din lotul de şase elevi care a reprezentat România anul acesta, cinci provin din învăţământul privat, acolo unde performanţa este încurajată la cu totul alt nivel, mai ales pentru pregătirea acestui gen de participare. Totuşi, puţin ciudată ni s-a părut cuprinderea în lot a unui elev de la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti fără palmares internaţional şi care nu a reuşit să acumuleze decât 10 puncte dintr-un maxim de 42, ceea ce a determinat o depreciere gravă a rezultatului final al echipei naţionale. Nici colegul lui - de altfel medaliat cu bronz la Balcaniada 2017 şi aur cu punctaj maxim la Balcaniada de Matematică pentru juniori din 2014 - cu cele 15 puncte obţinute la Cluj nu a... ajutat echipa.
 
Probabil de aceea mesajul de la finalul olimpiadei al prof. Radu Gologan, coordonatorul lotului, a fost unul extrem de dur, atât la adresa modului de selecţionare a elevilor, cât mai ales la adresa părinţilor care-şi împing brutal copiii de la spate spre performanţă, atenuând talentul şi ucigând pasiunea. De fapt, goana nebună după performanţă a ajuns să se împartă între orgoliul personal al părintelui şi speranţa unui viitor mai bun în universităţi din străinătate. C-aşa-i româneşte...
 
Şi pentru că am atins acest subiect dureros, tindem să credem că rezultatul obţinut la această olimpiadă nu reflectă evoluţia învăţământului românesc, tocmai pentru că cei cinci (din şase) nu sunt produsul excelenţei... de la stat. În schimb, scoate în evidenţă necesitatea înfiinţării unor pepiniere preuniversitare de stat pentru copiii dotaţi. Bine că sunt premiaţi cu bani după ce obţin aceste rezultate extraordinare, dar înainte nu se gândeşte chiar nimeni că aceşti elevi ar merita trataţi la justa lor putere şi nu la „grămada“ din bănci? Şi ne mai căinăm apoi că ne pleacă toate valorile.
 
Apropo de excelenţă, nu se mai aude nimic de acea unitate de învăţământ constănţeană pe care fostul inspector şcolar general Petrică Miu o anunţa ca sigură de la începutul anului şcolar 2018-2019? Atât de sigură, că stabilise deja locaţia, mai avea de găsit doar profesori.