Editorial Cumpănașu președinte!
Editorial: Cumpănașu președinte!
31 Aug, 2019 00:00
ZIUA de Constanta
2388
Marime text
Serile trecute, un om vizibil mai degrabă în spațiul public al rețelelor virtuale și-a anunțat intenția de a candida la funcția cea mai înaltă din stat, aceea de președinte al României. Este vorba despre Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei Măceșanu, una dintre tinerele din cazul de la Caracal.
Revenind la candidatură, nimic ieșit din comun aici, orice om are dreptul de a aspira la această funcție, dacă îndeplinește toate criteriile constituționale.
Ce mă deranjează pe mine legat de acest episod este faptul că același personaj, mai în urmă cu doar câteva zile, nega vehement faptul că ar avea această intenție.
Ori că și-ar face un fel de campanie electorală clădită pe drama ce a lovit o parte din familia sa odată cu răpirea și, ulterior, asasinarea (anchetată încă) a nepoatei sale.
Și totuși, în ciuda negațiilor sale și a asigurărilor date publicului în urmă cu circa o săptămână, personajul cu pricina s-a întors la 180 de grade față de ce susținea anterior.
Teoretic, nu ar trebui să mă mai mire nimic. Ipocrizia românilor (nu numai a politicienilor, ci a tuturor românilor) și scurta ținere de minte a maselor nu reprezintă o noutate.
Dar mă întreb ca un om simplu: de unde, frate, atâta cinism? Știți expresia „a călca peste cadavre“.... ei bine, din punctul meu de vedere, în această situație asistăm la o reinventare a ei, în care călcăm lejer peste cadavrele rudelor în numele campaniei electorale.
Nu mă înțelegeți greșit, nici în extrema cealaltă nu voi cădea, să încep cu teoria conspirației, că, eventual, personajul cu pricina ar fi plănuit de la bun început răpirea nepoatei sale, urmărind deznodământul cu prezidențialele.
Dar nici nu pot să nu mă mir de sângele rece pe care personajul îl are pentru a da o astfel de întorsătură unei tragedii, pentru a o transforma în „noroc chior electoral“.
Ar mai fi candidat, oare, personajul cu pricina dacă nu ar fi existat episodul cu nepoata? Ar mai fi avut atâția susținători câți se arată azi pe rețelele de socializare virtuală?
Revenind la candidatură, nimic ieșit din comun aici, orice om are dreptul de a aspira la această funcție, dacă îndeplinește toate criteriile constituționale.
Ce mă deranjează pe mine legat de acest episod este faptul că același personaj, mai în urmă cu doar câteva zile, nega vehement faptul că ar avea această intenție.
Ori că și-ar face un fel de campanie electorală clădită pe drama ce a lovit o parte din familia sa odată cu răpirea și, ulterior, asasinarea (anchetată încă) a nepoatei sale.
Și totuși, în ciuda negațiilor sale și a asigurărilor date publicului în urmă cu circa o săptămână, personajul cu pricina s-a întors la 180 de grade față de ce susținea anterior.
Teoretic, nu ar trebui să mă mai mire nimic. Ipocrizia românilor (nu numai a politicienilor, ci a tuturor românilor) și scurta ținere de minte a maselor nu reprezintă o noutate.
Dar mă întreb ca un om simplu: de unde, frate, atâta cinism? Știți expresia „a călca peste cadavre“.... ei bine, din punctul meu de vedere, în această situație asistăm la o reinventare a ei, în care călcăm lejer peste cadavrele rudelor în numele campaniei electorale.
Nu mă înțelegeți greșit, nici în extrema cealaltă nu voi cădea, să încep cu teoria conspirației, că, eventual, personajul cu pricina ar fi plănuit de la bun început răpirea nepoatei sale, urmărind deznodământul cu prezidențialele.
Dar nici nu pot să nu mă mir de sângele rece pe care personajul îl are pentru a da o astfel de întorsătură unei tragedii, pentru a o transforma în „noroc chior electoral“.
Ar mai fi candidat, oare, personajul cu pricina dacă nu ar fi existat episodul cu nepoata? Ar mai fi avut atâția susținători câți se arată azi pe rețelele de socializare virtuală?
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii