Editorial Curiozitatea bilanţului. A cui e Mamaia?

Mamaia, perla litoralului românesc, anexă a oraşului Constanţa, a devenit, în ultima perioadă, protagonista unui mecanism unic. În timp ce mofturile conducerii se plătesc din bani publici, tot ce se construieşte şi câştigă în interiorul staţiunii intră în buzunarele câtorva persoane. Dacă anotimpul călduros a trecut, acum, în această perioadă cu iz de toamnă şi amintiri proaspete legate de sezon, putem face un bilanţ în stilul autohton: haz de necaz.

În timp ce se betonează haotic, se fac parcări, vile, hoteluri, căi de acces, noi, amatorii de frumos, deplângem starea unor simboluri ale staţiunii. Nu există constănţean sau turist care a apucat perioada când automobilele nu erau atât de uzuale, care să nu ştie de staţia de mijloace de transport în comun, Pescărie. Arhicunoscutul capăt de linie s-a transformat, în ultimele luni, într-o colosală masă de beton, lipsită de estetica arhitecturală demnă de o staţiune europeană. Pe lângă aspectul deranjant, dimensiunea şi poziţia acestei clădiri încurcă şi traficul într-o zonă deja mult prea aglomerată în sezonul estival.
Vilele şi blocurile de locuinţe construite pe marginea lacului puteau trece neobservate prin faţa ochiului critic dacă respectau o linie arhitecturală comună, fără să deranjeze printr-o diversitate kitschoasă. Dacă, pe lângă autorizaţiile la liber, se realiza şi o pistă pentru biciclişti, repet, apreciam şi felicitam iniţiativa.

Cu surle şi trâmbiţe au inaugurat, în 2012, pontonul din Mamaia. Un lucru bun, frumos, însă nu avem dovada rezistenţei sale. Adresez o întrebare retorică: de ce nu s-a optat pentru repararea celui vechi, care a dăinuit decenii întregi pe majoritatea vederilor şi cărţilor poştale ale litoralului nostru?
Un alt simbol ignorat îl reprezintă Insula Ovidiu. Preocuparea construirii la capacitate maximă le-a distras unora atenţia de la cadourile naturii ce înfrumuseţează în mod particular fiecare regiune. Excursiile pe lac, pe mare şi pe spaţiile verzi puteau să fie oaza de delectare care să atragă turişti de pretutindeni, cărora carele alegorice să le stârnească, pe bună dreptate, aversiunea.

Departe de mine gândul de a fi un habotnic, dar, în adâncul sufletului meu, descopăr o profundă neplăcere. Pe lângă faptul că singura geamie din staţiunea Mamaia este înconjurată din toate părţile de cluburi de noapte, marea tragedie este că menirea ei a fost înlăturată şi uitată. Acest lăcaş de cult serveşte, în prezent, ca vilă de închiriat şi figurează pe Internet ca imobil de vânzare prin mai multe agenţii de profil.
Dacă tot am ajuns în această zonă a staţiunii, nu pot să evit sau să ignor starea Castelului din Mamaia. Eforie, Neptun, Olimp, Venus, Saturn, Mangalia fac parte tot din litoralul românesc, dar niciuna nu dispune de un Palat Regal. Clădirea, piscina, terenurile de sport, toate ar putea să facă parte dintr-un complex de calitate occidentală, dacă s-ar dovedi că nu ar avea succes ca muzeu.
Vă spun sincer că eu consider ţara noastră ca fiind una dintre cele mai bogate din Europa, însă oamenii sunt sărmani în idei, opinii, mobilizare şi bani. Atâta timp cât suntem cinstiţi şi ne achităm avalanşa de taxe, trebuie să învăţăm să ne spunem liber părerile şi să ne cerem dreptul ca oraşul în care locuim să fie mai frumos şi să se alinieze unor standarde înalte.