Editorial De ce să fim împotriva educaţiei sexuale?!

 
Conform comitetului ONU, suntem primii în Europa în ceea ce priveşte rata de sarcini la adolescente. Avem 18.600 de mămici sub 19 ani, iar aproximativ 700 sunt minore. Este bine? Măcar la acest capitol am reuşit să îi „batem măr“ pe europeni!
 
Cu toate că părem oameni muncitori şi cu capul pe umeri, bătrânul continent ne tot bate obrazul că nu reuşim să schimbăm nimic la acest capitol. Voi vorbiţi serios? Poate că am făcut noi Revoluţia, dar am păstrat cam acelaşi gen de conducători la cârmă. Nu schimbăm noi lucruri aşa, cu una, cu două. Să spuneţi mulţumesc că nu am stabilit „standarde“ şi mai joase!
 
La „categoria“ sub 19 ani, avem aproximativ 7.300 de avorturi, iar dacă vorbim de „categoria“ sub 15 ani, sunt 544. Dar mai există o speranţă: 51% dintre românce folosesc metode moderne de contracepţie.
 
În acest context, normal că îţi adresezi întrebarea „Cum de se manifestă și în acest an (al câtelea, oare?) problema orelor de educaţie sexuală?“. Sunt doar organizaţii care susţin chestii, care doresc să introducă treptat în mintea tinerelor anumite concepţii periculoase de genul „metoda calendarului nu are cum să fie sigură şi nici de boli nu te scapă!“. Această mână de organizaţii vrea să perpetueze doctrine şi teorii precum „sexul-surpriză e diferit de viol“.
 
Mă rog, probabil aţi înţeles care este principiul. Orele de educaţie sexuală ne-ar strica reputaţia şi nu am mai fi români! Ne depravează adolescenţii şi micuţii care sigur ştiu mai multe decât adulţii! Pentru că ei nu au deloc voie să ştie cum stă treaba cu sexul! Dar deloc! Informaţiile de care au nevoie vor veni de la alte ore, poate de la cele de religie!
 
Ministerul tace. De ce să zică „Da“? Nu ar mai fi minister!