Editorial De ce sunt mai importanţi pensionarii decât copiii, în ochii unui politician

Zilele trecute, am văzut un filmuleţ interesant care m-a pus pe gânduri. Pe scurt, diverse persoane de vârsta a treia din Statele Unite îi „îndemnau“ pe tineri să nu meargă la vot. Anti-îndemnul era simplu şi direct: nu ieşi la vot, lasă-mă pe mine, că eu vreau să votez cu cel care îmi măreşte mie pensia, nu cu cel care vrea să îţi clădească un viitor mai bun (la ei e posibil să existe şi astfel de politicieni).
 
Mesajele erau chiar şi mai explicite: nu te duce la vot, lasă-mă pe mine, că şi aşa nu mai prind următorii ani, în caz că o dă în bară candidatul meu. Şi altele asemenea. Un mesaj dur şi, totodată, trist.
 
Dincolo de frământările politice din SUA, m-a pus pe gânduri filmuleţul. Pentru că la noi exact asta se întâmplă: tinerii nu ies la vot, preferând să se agite doar pe platformele de socializare, iar bătrânii votează constant.
 
Şi de ce? Simplu, pe tineri nu încearcă nimeni să îi „cumpere“, cum s-ar spune, cu un pui, un ulei, 1 kg de zahăr (cum era şi în Constanţa până de curând) ori cu 10 lei în plus la pensie.
 
Stau şi mă gândesc de ce sunt mai importanţi pensionarii decât copiii în ochii unui politician. Simplu, ei nu au drept de vot, aşa că de ce să iroseşti „mita“ cu ei (în cazul celor mici, mita ar fi un loc de joacă, un parc, trotuare pe unde să circule în siguranţă, măsuri de protecţie socială - inclusiv mărirea alocaţiilor)?
 
Iar când cei mici se fac mari şi capătă şi ei drept de vot, nu sare nimeni, nici atunci, să le promită un viitor mai bun (în propria ţară) pentru că, deşi tineri încă, ei ţin minte că nu li s-a dat niciodată nimic şi oricum nu au încredere în nicio mită, oricât de bine ar suna. Fiind ignoraţi de mici de către politicieni, au crescut să fie „de necumpărat“. Aşa că sunt ignoraţi în continuare de către aceiaşi politicieni, cărora nu li se pare rentabil nici măcar să simuleze un program electoral dedicat tinerilor, fie el şi cu titlu de mită.
 
Din păcate, „independenţa“ politică a tinerilor vine cu un preţ: apatia electorală, tradusă direct prin absenteismul la vot. Ignoraţi de politicieni, de la care ştiu că nu au ce aştepta, ignoră, la rândul lor, sistemul. Şi, uite aşa, lasă pe alţii să le decidă viitorul. Alţii care, exact cum se arăta în clipul menţionat anterior, poate nici nu vor mai fi aici să vadă viitorul furat.
 
Trist, foarte trist. Pentru toţi. În afară de politician, fireşte. El este singurul câştigător din scamatoria asta, în care perdanţii sunt şi tinerii, şi vârstnicii, deopotrivă, dar mai ales democraţia, în esenţa ei.