Editorial Despre iubire și lașitate

Am auzit de curând o poveste despre un cerșetor. Un om bătrân, care în toiul iernii umbla pe străzi desculț și în tricou. Era atât de obișnuit cu frigul încât aproape că nu mai simțea gerul aspru. Apoi, un om bogat, văzându-l tremurând, i-a spus să asțepte cinci minute, până va intra în apartamentul său, pentru a-i aduce o geacă și ceva de încălțat. Bărbatul s-a luat cu treabă și  a uitat însă de promisiunea făcută. S-a întors a doua zi la omul străzii, însă acesta murise de frig, ținând în mână un bilet:
"Puteam să lupt cu frigul, pentru că eram obișnuit. Când mi-ai spus că mă vei ajuta, în sufletul meu a răsărit o speranță. Pentru că ai uitat de promisiunea ta, nu am mai avut puterea de a rezista"
 
Niciodată să nu promiți ceva, nici măcar iubire, dacă nu te poți ține de cuvânt.
La fel ca un cerșetor care își dorește o geaca groasă în timpul iernii, inimile noastre tânjesc după iubire, pentru a ne încălzi sufletul.
 
"Cel mai laș barbat este acela care îi câștigă iubirea unei femei, fără intenția de a o iubi"-Bob Marley
 
Acel bărbat este omul bogat din poveste, care aprinde o scânteie în inima unei femei, pentru ca apoi să dezamăgească. Poate că a doua zi își va aminti de promisiunea făcută, dar va fi prea târziu.
Pentru a primi iubire, trebuie să FIM iubire până în cel mai îndepărtat colț al ființei. Totuși, pentru persoana nepotrivită nu vom fi niciodată îndeajuns. Îndeajuns de buni, de iubitori, de frumoși. Unor persoane putem să le dăruim oceanul fără nici un rezultat. Totuși, acea persoană care te iubește cu adevărat va prețui chiar și o picătură de apă, dacă este de la tine.
Trebuie doar să ai ochi să vezi, să simți, să cauți. Să găsești ceva divin în ea, iar ea să se găsească în tine. Să vă găsiți unul în celălalt, ca două suflete oglindă.