Editorial „Dilemele Educației“. Generația de sacrificiu versus generația sacrificată.

• Reformele continue în învățământ au adus, de fiecare dată, haos.
• Criza determinată de epidemia de Coronavirus a fost resimțită mai ales de elevii din anii terminali.
• Acești elevi trebuie acum să susțină examene despre care nici autoritățile nu știau dacă vor mai fi organizate.

M-am născut în 1984. Am avut șansa (ori neșansa, depinde cum privim) să trec prin școală, liceu și nu numai auzind continuu expresia „generația de sacrificiu“. Generația mea a fost prima care a dat examenul de capacitate, când acesta a fost reintrodus, în 1998 (ce departe pare) și bonus!, am dat la patru materii. Generațiile de după noi au dat la trei, având de ales între Istorie și Geografie. Noi le-am dat pe amândouă. Că eram „de sacrificiu“.

Al doilea bonus: în același an, am dat și examen de admitere la liceu, cu subiect propriu elaborat de fiecare liceu în parte, deși se anunțase la un moment dat că examenul de capacitate îl va înlocui pe cel de admitere.

Bacul l-am dat la Română și Engleză oral cu „Admis/Respins“, deși toți așteptau probele orale, căci notele mari obținute acolo ridicau media. În anul următor nouă, au scos varianta „Admis/Respins“, au revenit la note. De asemenea, generația mea a fost prima care a experimentat probele tip grilă la Bac și prima care a avut de învățat după manuale alternative.
 

Fiecare generație a fost „de sacrificiu“

Dincolo însă de toate aceste aspecte, după atâția ani, constat că, din păcate, fiecare generație a fost „de sacrificiu“, în felul său. Reformele continue în învățământ au adus, de fiecare dată, haos în organizarea examenelor și emoții suplimentare pentru părinți, profesori și copii, deopotrivă. Iar aceste emoții nu erau în mod necesar cauzate de examele în sine, cât de faptul că, adesea, nu se știa nimic despre cum se vor desfășura examenele, despre „ce se va cere“, „ce se va da“. Programa de examen putea fi anunțată, cu nonșalanță, chiar cu puține luni înaintea examenului propriu-zis.
Însă această sintagmă, a „generației de sacrificiu“, îmi pare mai vie acum, poate, ca oricând. Cu adevărat, în opinia mea, copiii, elevi și liceeni, deopotrivă, din anii terminali reprezintă o generație mai degrabă sacrificată, decât una „de sacrificiu“. Iar, odată cu acești elevi și liceeni, pe altarul deciziilor neinspirate în domeniul Educației sunt puși, la rândul lor, profesorii și părinții acestor copii.
 

Generația sacrificată

Din martie și până în prezent, poate cel mai mult, criza determinată de epidemia de Coronavirus a fost resimțită de cei din anii terminali, fie că vorbim despre elevii din clasele a opta, fie că vorbim despre liceenii din clasele a XII-a. Aruncați, la rând cu restul elevilor și liceenilor în haosul sistemului online de predare, instituit ad-hoc, cu incertitudinea înghețării ori ba a unui an școlar compromis din toate punctele de vedere, acești elevi trebuie acum să susțină examene despre care nici autoritățile în domeniu nu știau, la un moment dat, dacă este ori nu oportun să mai fie organizate. Ok, s-a mers pe predare online. Într-o țară în care nu putem fi așa de optimiști ori dezinformați încât să presupunem că fiecare copil de școală dispune de un dispozitiv smart, pentru a participa la orele online.

Cu siguranță, nu este vina nimănui pentru epidemia de Coronavirus care a afectat atât de grav Educația. Cel mai probabil, și autoritățile în domeniu au fost puse în fața fptului împlinit și au luat măsurile pe care le-au crezut a fi cele mai potrivite. Dar, cu aceeași siguranță, nici copiii nu sunt de vină.

În întreg acest context, nu îmi rămâne decât să aștept cu mult interes rezultatele la examenele naționale de anul acesta și să mă întreb care generație a fost de sacrificiu și care generație a fost sacrificată efectiv.


Citește și:


Editorial:
Profesor adulat versus ministru înjurat. Pentru că nu renunță la examenele naționale?