Editorial Dilemele electorului român

În timp ce state vecine sau mai îndepărtate de România şi-au decis soarta, noi abia începem să bâjbâim prin hăţişul de promisiuni electorale. La nivel naţional au intrat în competiţie 6.506 aspiranţi la cele 466 de fotolii disponibile în viitorul Parlament. Unii ar fi tentaţi să spună că ofertă există cât să mulţumească pe orice alegător, însă, dacă stai să analizezi, constaţi că decizia devine dificilă.
 
Dilema electorului român e mare. Maşinării de partid s-au pus în funcţiune, iar tactici pentru atragerea electoratului ar putea sau nu să aibă efectul scontat. Fie pentru a-i determina să se implice mai mult, ştiut fiind faptul că sunt nemulţumiţi de prestaţia actualului Legislativ, dar şi de atitudinea ignorantă şi sfidătoare a parlamentarilor în funcţie, fie pentru că sunt respectaţi de comunităţi, dovadă fiind alegerea lor pe funcţii, unii primari cu priză la popor s-au trezit pe listele partidelor pentru alegerile parlamentare. Chiar dacă sunt puşi pe poziţii eligibile sau nu, aceştia vor trebui să scoată un scor bun pentru partidul pe care-l reprezintă, astfel încât să asigure formaţiunii cât mai multe şanse de a ajunge la guvernare.
 
Numai că mulţi dintre edilii-şefi aflaţi în această situaţie au recunoscut că, deşi ar putea obţine mandatul de parlamentar, nu renunţă la funcţia încredinţată de oameni în vară. Şi atunci, despre ce vorbim? Primarii se vor retrage şi vor urca alţii de pe liste pe care, poate, oamenii nu şi-i doreau ca deputaţi sau senatori pentru următorii patru ani.
 
Dar cu cine votăm? Rămâne o întrebare cu răspuns necunoscut. Să alegem piesele dintr-o maşinărie de partid bine organizată, pe cei cu aer burghez, dar marcaţi de comoditate, pe aceia care mizează pe puterea de convingere şi atractivitatea liderului de partid, pe oamenii care vin în faţa noastră susţinând că reprezintă noutatea şi au un stil atipic pentru români de a acţiona şi a gândi ori pe cei care manifestă o tentativă de resuscitare a unor valori demult uitate de societatea românească? Greu de prognozat, însă şi mai greu pentru cel ce vrea totuşi să ajungă în cabina de votare.
 
Situaţia se complică dacă ne gândim că lehamitea şi gândirea de genul „totul e aranjat, nu mai contează votul meu“ vor determina o prezenţă scăzută la urne şi o lipsă de reprezentativitate a celor care se vor „lăuda“ cu un nou trofeu - mandatul de parlamentar.
 
La asta putem adăuga melanjul de doctrine ce se regăseşte în programele de guvernare propuse şi reformarea parţială a partidelor politice. Astfel, dilema electorului român se aprofundează, iar rezultatul final: un Parlament fragmentat, în care negocierile politice pentru formarea majorităţii guvernamentale ar putea compromite grav aplicarea unor reforme importante, adoptarea unor legi importante şi aşteptate de mult timp etc.
 
Şi totuşi, un sfat pentru simplul alegător. Nu renunţa la visele tale, nu omorî speranţa de mai bine pentru copilul tău! Haideţi să le facem o „surpriză“ politicienilor şi, prin prezenţa masivă la urne, să le dăm peste cap toate calculele. Măcar aşa dovedim că suntem responsabili şi ne implicăm pentru că… ne pasă.