Editorial Doreii de la Cultură și „Capidava amissa“

Capidava a fost un centru fortificat geto-dac, apoi castru roman, pe malul drept al Dunării dobrogene, pe locul unde se află astăzi satul cu același nume Capidava, județul Constanța. În timpul Imperiului Roman a avut un rol important pe linia de apărare a Dunării.

Distrusă de goți în secolul III, fortificația a fost refăcută în secolul următor, devenind apoi și centru episcopal. Izvoarele din secolele IV - VI atestă o unitate de cavalerie și unitățile de equites scutarii și vexillatio Capidavensium. Fortul a fost părăsit după invazia cutrigurilor.
 
După retragerea oficială romano-bizantină din Dobrogea, cetatea a fost reclădită de bizantini în secolul X, adăpostind de asemenea și populația băștinașă. Incendiul provocat de pecenegi în 1036 a dus la abandonarea definitivă a acesteia. Aici se spune că a trăit ultimul rege dac liber, Daphix, care și-a pierdut cetatea și teritoriul în fața romanilor. Când Capidava a renăscut pentru a deveni unul dintre cel mai bine și mai atent restaurate edificii din epoca romană, aici a fost descoperit un obiect deosebit, unic prin vechimea și importanța lui: un ulcior pe care este inscripționat cel mai vechi nume românesc, „Petre“.
 
Capidava nu înseamnă doar o lecție vie de istorie sau peste 40 de ani de săpătură arheologică, ci un simbol al județului sfârtecat de o gașcă iresponsabilă. Blestemul cetății grav afectate de lucrările de restaurare ale „felcerilor“ de piatră de la Mara Construct pare să nu se mai termine.
 
Rând pe rând, miniștri ai Culturii din ultimele cabinete de la Palatul Victoria au pasat acest cartof fierbinte până i s-a pierdut urma. Din luna noiembrie 2016, Capidava a rămas încremenită. Pe 8 noiembrie în același an, Comisia interministerială desemnată de Comisia Națională de Arheologie (CNA) și Comisia Națională a Monumentelor Istorice (CNMI) din cadrul Ministerului Culturii, împreună cu proiectanții lucrărilor de restaurare, arhitecți, arheologi și reprezentanții Consiliului Județean, dădeau cărțile pe față chiar în cetatea de pe malul Dunării. Atunci s-a făcut evaluarea la fața locului pentru ca, ulterior, să fie luată o decizie privind continuarea lucrărilor și remedierea deficiențelor. Raportul se află tot la minister și nici Lucian Romașcanu pare să nu fie interesat de situație.
 
Devine deja supărător modul în care se încearcă tergiversarea unui proiect, care va produce o gaură imensă în bugetul județului și va arunca definitiv în haos cetatea de pe malul Dunării. E limpede că cineva are un mic dumnezeu în Ministerul Culturii care trebuie musai să-l protejeze de o eventuală răspundere penală, de vreme ce toți specialiștii susțin că intervenția arhitecților și restauratorilor asupra Cetății Capidava s-a făcut peste argumentul științific, fapt care a condus la uciderea autenticității și integrității monumentului.
 
În așteptarea unui semn de viață de la Ministerul Culturii și Identității Naționale (ce ironie! Care cultură? Despre ce identitate națională putem vorbi, când acești Dorei nu știu cum să îngroape mai strașnic sub preș ce ne doare?), autoritățile județene sunt pregătite să demareze procedura în vederea organizării unei licitații pentru executarea restului de lucrări din cadrul proiectului „Restaurare, consolidare, protecție, conservare și punere în valoare a sitului arheologic Cetatea Capidava“. Arheologii sunt deja în teren și pregătesc reluarea lucrărilor, în timp ce ministrul Culturii are, cel mai probabil, aceleași preocupări bulevardiere și tabloide ca în trecut.
 
În tot acest timp, proiectul care a avut ca termen de finalizare data de 31 decembrie 2015 (demarat în august 2013), dar, din cauza disfuncționalităților semnificative de ordin administrativ și care fac subiectul unor anchete DNA în curs de derulare, a fost declarat nefuncțional, are ca termen-limită de finalizare a restului de lucrări neexecutate data de 31 decembrie 2017, din fonduri proprii ale Consiliului Județean Constanța. Acest termen a devenit astăzi imposibil de respectat.


Nu e o glumă, „Capidava civitatem moriatur“!