Editorial „Dosar cu șină“ pentru 10 lei sau cum descurajează statul accesarea sprijinului pe care, cu generozitate (!) îl acordă

Zilele acestea, vestea scutirii unei sume de bani la impozitare, pentru părinții care au copii în întreținere, înscriși la o unitate de învățământ, a făcut înconjurul grupurilor de părinți pe Facebook sau Whatsapp.
 
Și totuși, dincolo de valul inițial de entuziasm, a ieșit la iveală realitatea mai puțin spectaculoasă: deducerea suplimentară din impozitul pe venit, în valoare de 100 de lei pentru fiecare copil aflat într-o unitate de învățământ echivalează cu circa 10 lei de copil.
 
Pentru acești 10 lei, părintele trebuie să obțină adeverință de la unitatea de învățământ și să dea o declarație pe proprie răspundere, celălalt părinte trebuie, de asemenea, să specifice că nu face o cerere similară, să i se acorde și lui deducerea, se fac copii de pe certificatele de naștere ale copiilor și așa mai departe.
 
Un fel de clasic „dosar cu șină“, lipsind, efectiv, dosarul.
 
Măsura, menită să sprijine și să încurajeze familiile cu copii, pare mai degrabă să le descurajeze momentan, oamenii fiind sătui să completeze hârtii și să stea pe drumuri pentru circa 10 lei.
 
Cu toate acestea, eu nu pot să mă abțin să mă gândesc la faptul că, pe de o parte, dacă aș avea de completat hârtii pentru a returna statului cei 10 lei pe care, să presupune, i-aș fi primit din greșeală, le-aș completa, căci nu aș vrea să figurez cu vreo restanță la stat.
 
Așadar, dacă ar fi să dau, aș completa dosarul cu șine și aș alerga după orice hârtie necesară.
 

Dar, dacă ar fi să iau, nu m-aș mai deranja să alerg după dosar, căci suma e de doar 10 lei.
 
Totodată,  cei 10 lei pe lună înseamnă 120 de lei pe an, sumă care nu este neapărat mare, dar care, până la urmă, reprezintă un drept pe care nu consider că este corect să fim descurajați să-l afirmăm.
 
Nu în ultimul rând, 10 lei pe lună, adunați de la mii de familii care aleg să se lipsească de ei, în contextul birocratic mai sus amintit, înseamnă pentru stat sume însemnate pe lună, ori chiar pe an, bani la care românii renunță benevol.
 
Puțin cu puțin se face mult, în cazul sumelor economisite de stat.
 
Și atunci, de ce să nu alerg pentru un drept care este al meu?

 
Cu siguranță, suma reprezintă mai degrabă un simulacru de sprijin. Cu toate acestea, însă, așa cum am afirmat anterior, nu pot să nu mă gândesc că, de partea celalaltă, statul face economii, poate, de mii de lei, de pe urma acestei descurajări.
 
Citește și
Părinții salariați își pot deduce 100 de lei pentru fiecare copil, în 2023. Detalii