Editorial Dragi curieri, nu vă sfiiți, urcați la adresă! Am întins covorul roșu...

• De câte ori vi s-a întâmplat să comandați un produs de pe magazinele online și să așteptați curierul zile în șir? Iar apoi să primiți telefon să coborâți, că a ajuns coletul? Probabil că ați pățit la fel ca mine – aproape de fiecare dată.

De câte ori vi s-a întâmplat să comandați un produs de pe magazinele online și să așteptați curierul zile în șir? Iar apoi să primiți telefon să coborâți, că a ajuns coletul? Probabil că ați pățit la fel ca mine – aproape de fiecare dată.

Dar de ce? Pentru că iertăm orice greșală și lăsăm ciubuc chiar și atunci când NU este cazul.

Caz concret -  Sună curierul, îmi spune să cobor. Îl întreb de ce nu vine la ușă. Îmi răspunde sec: „N-am unde să parchez”. Întreb ironic: „Mi-l arunci din mers?”. La fel de sec îmi motivează că n-are altă soluție, pentru că blochează mașinile din parcare. Îi zic să oprească în fața mașinii mele, că nu este nicio problemă. Descumpănit, îmi spune: „Ok... Ajung în 5 minute la adresă”. Prevăzător din fire, omul știa încă de dinainte să ajungă că nu va găsi loc de parcare. Urcă, nici nu așteaptă să deschid ușa, că lasă coletul pe jos, în loc să mi-l înmâneze, și-mi spune că datorez 82 de lei. Scot o hârtie de 100 de lei și îi spun să păstreze restul. Omul îmi lasă chitanța și-mi întoarce spatele fără să-mi spună „la revedere”. Acela a fost momentul în care am realizat că am greșit, lăsându-i rest. Serviciul de curierat a fost achitat, iar eu mi-am rupt din timp ca să-l conving să urce. Pe scurt, m-am rugat pe banii mei ca să primesc un lucru care mi se cuvine.

Lucrurile se complică atunci când comanzi online electrocasnice mari, care trebuie să ajungă la etajele superioare, pe scări. Uneori chiar alegi să cumperi de la magazine care se laudă că livrează produse voluminoase cu doi curieri și plătești extra, ratând, poate, oferte mai bune de la alți retaileri, tocmai ca să te asiguri că produsul va ajunge la tine, la ușă. Întreg! Dar curierul te surprinde cu un telefon și te cheamă jos. Nu ca să deschizi ușa larg, la intrarea în scară. Ci ca să cari cu el „coletul ăsta mare”. Îi acorzi prezumpția de nevinovăție (unii sunt chiar nevinovați, ca să fiu elegant) și îi explici că poate este o eroare, că el trebuie să ajungă la altă adresă. Îi spui din nou. Îți dai seama că ești luat de înaripată colorată, atunci când îți confirmă adresa și-ți spune că trebuie să-l ajuți. Și îi repeți că NU este datoria ta să cari, pentru că el trebuia să mai aibă un coleg, care să-l ajute. Vizibil deranjat, răspunde: „Păi, ce? Eu îl angajez? M-au trimis de la depozit, ce nu înțelegeți?!”. Tot eu sunt neînțelegător... Dar înțeleg, într-un final, că pierd vreme certându-mă și că am nevoie de produsul comandat. Așa că-mi rămâne o singură variantă -  să fac încălzirea, că mă așteaptă un colet greu.

Ce rămâne de făcut?

Cu reclamații pe la firmele de curierat nu funcționează. O spun din experiență. Altă pierdere de vreme. Poate că n-ar strica să nu mai lăsăm rest celor care nu merită și să nu mai facem overthinking pe ideea că „săracul om aleargă toată ziua și nu se alege cu nimic”. Nu. Și atunci când ne spun „nu am rest, dați-mi fix”, să insistați să primiți rest. În caz contrar, nici dacă-i așteptați cu covor roșu, nu veți primi coletul la ușă. Pe de altă parte, în afară, oamenii nu obișnuiesc să dea ciubuc curierilor, iar livrările se fac conform așteptărilor clientului.

Așadar, cum i-am obișnuit, așa-i avem.



Citește și 

O nouă firmă de curierat, înființată recent la Constanța