Editorial Epopeea unei premiere mondiale - pavilionul românesc, trimis să navigheze pe Apa Sâmbetei, printr-o semnătură

Zilele acestea, Curtea de Apel Constanţa a trimis la Tribunalul Constanţa, spre rejudecare, speţa în care Autoritatea Navală Română a solicitat rezilierea contractului de cedare a dreptului de folosinţă a pavilionului românesc, pentru o perioadă de 30 de ani, unui intermediar off shore din Cipru. Cei avizaţi spun că iniţiativa de reziliere a contractului ar fi fost determinată de condiţiile în care factori de decizie din politica adusă la putere de evenimentele sângeroase din decembrie 1989 ar fi hotărât de la sine putere şi într-o flagrantă contradicţie cu interesele naţionale ale României să cedeze dreptul de folosinţă a pavilionului ţării, în condiţiile unui pavilion de complezenţă. În acest caz, beneficiarii fiind armatorii străini interesaţi de realizarea unui profit cât mai mare prin utilizarea unui astfel de înlesniri tacit acceptate în shipping-ul internaţional.
 
Epopeea acestei premiere mondiale, în care un stat aparţinând Uniunii Europene este gata să renunţe la dreptul suveran al arborării pavilionului naţional în folosul unui holding, a început în secret, în 2012. Şeful ANR de atunci a semnat respectivul contract, total nefavorabil României, spun specialiştii, din punct de vedere pecuniar, dar extrem de profitabil pentru off shore-ul cipriot. Clauzele secretizate ale acestui contract, la o primă vedere, ar putea crea ideea că statul român ar avea de câştigat din această tranzacţie comercială, deoarece el prevede ca, pentru fiecare navă înregistrată, ANR ar trebui să încaseze suma de 1.000 de euro, sumă ce ar putea fi rotunjită prin taxele plătite de armatori pentru tonajul navelor. Astfel, pentru o navă de 40.000 tdw, România ar mai încasa încă 1.000 de euro. Pentru aceeaşi operaţiune, intermediarul cipriot ar încasa la înscrierea navei 5.000 de euro, iar pentru tonaj, 14.000 de euro. Dar şi aceste sume ar putea fi încasate de către România doar după înscrierea a minimum 200 de nave. Tot păguboase sunt, în ochii unor cunoscători, şi trimiterile pentru rezolvarea eventualelor litigii la arbitrajul internaţional în locul celui naţional. De altfel, prevalându-se de această prevedere contractuală, firma cipriotă, ca reacţie la intenţia ANR de a rezilia contractul, cere statului român despăgubiri în valoare de 11,25 de milioane de euro, printr-o firmă de avocatură din Londra. Şi iată cum, printr-o semnătură, pavilionul românesc a fost trimis să navigheze pe Apa Sâmbetei. Rămâne de văzut care vor fi deciziile judecătorilor.