Editorial Există viaţă şi după Bacalaureat?

 
De câteva zile, ai terminat clasa a XII-a. Ai avut obligatoriu banchetul, ai băut pe rupte, însă ţi-ai dat seama că alcoolemia nu prea te ajută la probele orale. Elevii care nu sunt obişnuiţi cu selfie-urile pe Facebook au reuşit să susţină ceva la probe, însă au primit lipsa de consideraţie a celor cu BMW-ul nou-nouţ, că abia ţi-ai luat permisul şi părinţii tăi te răsfaţă. Elevii aceştia puţini vor câştiga premii cu care noi, românii, ne vom mândri. Însă ceilalţi, cu îndrăzneală, lipsă de respect şi o excelentă părere despre sine (ca un adevărat român), pot intra în orice domeniu doresc şi să fie şi ei la coadă la DNA. 
 
Luni ai avut prima probă la examenul de Bacalaureat şi nu prea ai avut timp să înveţi, deoarece patru ani ai fost ocupat să îţi batjocoreşti colegii aceia care iau premii, să iei etnobotanice, să ţipi la profesori sau să bei bere în spatele blocului cu băieţii din cartier. Părinţii te-au trimis la pregătire, iar tu ai cheltuit banii de meditaţii pe alcool şi ţigări. Hai, şi la barul care tocmai s-a deschis pe lângă liceul tău. În acest moment, nu mai ai ce să faci. Eventual, te gândeşti să dai o sumă de bani profesorului, dar te gândeşti că nu doreşti să faci vreo vizită la poliţie, pentru că ştii prea bine că cei din secţie te cam bat. Şi decizi că banii pe care i-ai pregătit pentru profesori mai bine îi dai la pariuri, că tot joacă România. 
 
Însă nu dispera, pentru că există viaţă şi după Bacalaureat, chiar dacă nu ai câştigat pe biletul cu România.
 
Una dintre marile probleme ale învăţământului românesc este faptul că cei scăpaţi de sub control sunt o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Pentru că ei vor primi notă de trecere la Bacalaureat, vor fi ajutaţi de „mami“ şi de „tati“ să ajungă sus într-o instituţie şi vor forma alţi copii la fel. O persoană de acest gen care promovează Bacalaureatul este chiar un act de sabotaj. Analfabetismul poate fi sporit, ca un fenomen, la majoritatea cunoştinţelor pe care un elev ar trebui să le dobândească în timpul anilor de şcoală.
 
Mulţi copii învaţă să stea, ca părinţii lor, cu mâna întinsă la stat, alţii n-au mai ajuns niciodată să facă şcoală sau au fost nevoiţi să renunţe la ea. De aceea am şi ajuns în atenţia UNICEF, care atrage atenţia autorităţilor că nivelul abandonului şcolar în România a devenit îngrijorător pentru Uniunea Europeană. Însă unele „specii“ de elevi sunt nepăsători. Poate că sistemul îi face aşa...
 
Dar cele mai potrivite meserii pentru „nepăsătorii“ de şcoală ar fi cele de taximetrist, pentru că abia ţi-ai luat permisul şi poţi să te plimbi cu maşina cât vrei tu, mai faci şi un ban, ospătar, pentru că acolo este multă băutură, pe alese, plus că mai faci glume cu doi-trei clienţi de-ai tăi, şaormar, şi toţi băieţii din cartier vor crede că faci cea mai bună şaorma, ori gunoier, că acum au tot felul de utilaje upgradate. Nu te duce mai sus de astea! Nu strica sistemul şi mai tare! Spre binele României!