Editorial Fondul clasei şi fondul şcolii. Între legalitate şi abuz?

Începutul noului an şcolar a readus în atenţia tuturor colectarea banilor de către părinţi: fondul clasei şi fondul şcolii. Fondul clasei a fost şi va rămâne unul dintre cele mai controversate aspecte ale şcolii româneşti. În fiecare an apar zeci de dezbateri pe acest subiect. Este obligatoriu? Este legal? Ce spune legea? Este acceptat fondul clasei de către Ministerului Educaţiei?
 
În România, învăţământul este gratuit, spune legea. Cu toate acestea, fondul clasei şi fondul şcolii există de foarte mulţi ani. Banii colectaţi de la părinţi se duc la paza unităţii de învăţământ şi la achiziţia produselor de curăţenie. Însă toate aceste cheltuieli pentru care părinţii scot din buzunar bani sunt responsabilitatea Ministerului Educaţiei sau a primăriilor. Adică, părinţii elevilor scot din buzunar bani pentru cheltuieli care trebuie acoperite de către minister şi autorităţile locale: investiţii, reparaţii şi asigurarea pazei. Este un cerc vicios, atât timp cât Ministerul Educaţiei şi autorităţile locale vor refuza să finanţeze corect învăţământul.
 
Între timp, a fost găsită şi o portiţă salvatoare - Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar. Adică, pentru a păstra legalitatea celor două fonduri, banii trebuie să fie colectaţi de asociaţia de părinţi, care are personalitate juridică. Astfel, părinţii au posibilitatea voluntară de a susţine financiar o clasă, cu respectarea regulamentului-cadru. Voluntar, nu obligaţi. Iar elevii ai căror părinţi nu susţin financiar cele două fonduri nu trebuie să aibă de suferit.