Editorial Furia tribunei şi „domn profesor“. Cu ce au greşit copiii de trebuie să sufere?

Incidente în tribune, la Constanţa, între suporteri şi forţele de ordine, la doi paşi de femei şi copii. Scene cu micuţi luaţi în braţe şi coborâţi la nivelul Sălii Sporturilor din zona periculoasă. Veniţi la sală să urmărească un spectacol sportiv şi să fie aproape de idolii lor, copiii s-au trezit martori ai unor evenimente regretabile. Frica şi panica au luat locul încurajărilor şi bucuriei jocului. 
 
Asemenea fapte, grave, nu au ce căuta într-o sală de sport, pe un teren sau la o competiţie. Aşa, copiii nu mai vin sub nicio formă la sport, îi pierdem iremediabil. Care părinte îşi va mai lăsa copilul într-un mediu în care apar asemenea momente de agresivitate verbală şi fizică? Oricum, sportul e în inferioritate şi în suferinţă, în prezent, în faţa tentaţiilor zilnice extra-sportive, gen calculatoare, tablete ori alte jocuri, care câştigă tot mai mult teren în preocupările copiilor. De ce să-l complicăm şi mai mult cu asemenea scene? Înţeleg însă aceasta acei suporteri care vin în sala de sport sau pe stadion pentru orice altceva numai pentru a încuraja echipa, nu?
 
Din păcate, asemenea manifestări, care nu le fac deloc bine copiilor, se întâmplă să nu rămână doar în tribună, ci sunt cazuri în care coboară, periculos de aproape, şi lângă puşti, luând forma antrenorului! Scene incredibile de la un meci de fotbal din Bucureşti pentru copii de 10-11 ani au fost făcute publice.
 
Nemulţumit de modul în care juca echipa sa, antrenorul are pe margine, în prezenţa şi în văzul părinţilor, care urmăresc meciul, un limbaj extrem de dur şi un comportament la adresa copiilor care nu-i fac cinste şi care mă trimit cu gândul la încadrarea cazului său într-o altă categorie. Munca atât de delicată şi de dificilă a antrenorului la această vârstă a copiilor, conceptul de antrenor de copii şi juniori sunt călcate, practic, în picioare. Cum să se dezvolte sportiv un copil, dar şi afectiv, din punctul de vedere al personalităţii, în asemenea condiţii? Copiii sunt aduşi la sport pentru a fi încurajaţi, pentru a fi atraşi către acesta sau pentru a fi timoraţi?
 
Părinţii aleg sportul pentru sănătatea fizică şi mentală a copiilor lor şi pentru stimularea acelor calităţi care sunt scoase la iveală de prezenţa într-un grup competitiv, într-o colectivitate sportivă. În acest mediu, rolul antrenorului este crucial. Pe lângă aspectele tehnice ale meseriei, el este tată, prieten, psiholog şi are rolul de a-i motiva pe cei pe care îi pregăteşte. Când abdică însă de la aceste principii şi are asemenea derapaje comportamentale, „domn profesor“ nu mai are ce căuta în sport şi în preajma copiilor.