Editorial Generația unui alt sacrificiu - baluri de absolvire anulate. Ce complicat final!

„Nu se poate să nu avem sfârșit de an frumos, nu accept așa ceva. De când am intrat la liceu îmi imaginam ce frumos o să fie în clasa a 12-a, la sfârșit, când ne strigați la catalog pentru ultima oară și facem tot felul de lucruri împreună. Mie îmi vine să plâng când mă gândesc că noi suntem cei mai ghinioniști oameni. Preferam să înghețe anul! Știu că nimănui nu-i convine așa ceva... Mie personal mi-ar fi plăcut mult să înghețe anul și să avem parte de o clasa a 12-a frumoasă, împreună! Este îngrozitor, nu vreau așa ceva...NU E CORECT! Încă sper să-l înghețe Mi-este așa de dor de toți și de dumneavoastră și de ceilalți profesori!”.

Acest emoționant mesaj a fost transmis, după cum v-ați dat seama, de o elevă constănțeană de clasa a XII-a unei profesoare pe care o respectă atât de mult încât și-ar fi de dorit să fie declarat înghețat anul școlar decât să piardă una dintre cele mai dragi amintiri din adolescență.

Este poate una dintre cele mai puternice „ancore” din trecutul fiecărui tânăr, este momentul în care își poate cunoaște colegii și chiar și profesorii într-o ambianță cu totul specială. Să-ți vezi cel mai dur profesor dansând alături de tine? Cum ai putea să uiți că l-ai judecat atâția ani ca pe un cerber, dar uite că latura lui umană va dăinui peste nota 3 din teză, pentru că te-a prins copiind (mulțumesc prof. Valentin Frecuș pentru această incredibilă amintire 😊)
Pe vremea aceasta, anul trecut, făceam parte dintr-un comitet pe liceu (fiica mea clasa a VIII-a) care se preocupa de cele mai mici detalii ale unui sfârșit de ciclu gimnazial memorabil. Semnat contracte cu salonul, cu fotograful, dat prima tranșă la ambii, anunțat părinți, adunat elevi pentru albumele de final, apoi căutat rochie, pantofi, programat hair-stilist, make-up artist... La vremea respectivă simțeam că nu se mai termină... Dar finalul a fost atât de frumos, iar amintirea atât de dragă, încât s-au „șters” toate.
Probabil că unii dintre părinții elevilor de-a VIII-a sau de-a XII-a se vor fi considerat norocoși să scape de o cheltuială deloc neglijabilă, dar mărturisesc că, totuși, evenimentul merita tot efortul. Acum, că s-a întâmplat așa, nu este nimeni vinovat, cu excepția acelui chinez ☹
E greu de crezut că vor putea să-și mai ia revanșa, oricâte promisiuni și-ar face, că se vor întâlni într-un viitor mai eliberat de constrângeri, pentru că în acest moment este imposibil de prevăzut...
Vă doresc, totuși, să nu-l lăsați pradă uitării și să-l provocați voi atunci când veți simți că sunteți pregătiți și, bineînțeles, vă permit și... măștile date jos!

Citește și:

Editorial Hocus-pocus, coronavirus „digitized scholarum”! Vezi Legea educației, art. 70 (2011)