Editorial Guvernul ia de la gura românilor din ţară şi le dă celor stabiliţi în străinătate

Când te uiţi peste proiectele de lege izvorâte din puţul gândirii scumpilor noştri guvernanţi, scumpi la propriu, întrucât salariul unui membru al Guvernului costă, în medie, peste 2.000 de euro, bani proveniţi din taxele şi impozitele noastre, zău că te apucă o durere de cap.
 
Deşi România este încă prăfuită, lipsită de culoare, cu o infrastructură rutieră proastă, spitale infecte şi salarii care abia ne ţin la limita supravieţuirii, unii guvernanţi îşi ocupă timpul gândind proiecte menite a-i aduce pe românii din străinătate înapoi în ţară. Ceea ce este foarte bine până aici. Ce te faci însă când Guvernul vrea să îi aducă înapoi în ţară pe români cu 50.000 de euro (bani care vor fi folosiţi din bugetul statului, adică din taxele şi impozitele plătite de noi, pentru ca aceştia să îşi deschidă în România o afacere, conform unui proiect de program guvernamental care va fi lansat în dezbatere publică în următoarele zile)?
 
Mă întreb, stupefiat, cum se poate una ca asta? Să o luăm pe rând. De ce s-ar întoarce înapoi un român care a plecat din ţara asta pentru că ştia că lucrurile nu merg bine şi pentru că România nu îi oferea nimic? Doar pentru aceşti bani? Nici măcar în această privinţă nu poţi fi sigur că statul îţi va oferi banii sau... te va lăsa cu ochii în soare şi cu afacerea pentru care te-ai spetit pe butuci! 
 
În al doilea rând, cum adică să îi aducem înapoi pe românii plecaţi din banii celor care au rămas în ţară? Un antreprenor care şi-a deschis aici o afacere a fost călcat de atâtea ori de controale ale statului, încât abia a reuşit să rămână pe linia de plutire şi să nu cadă pradă falimentului, a plătit taxe şi impozite, n-a părăsit România, iar noi îi premiem tot pe cei care au plecat, care au dat uitării statul român, care s-au angajat în alte ţări şi au plătit acolo taxe şi impozite? Cum este posibil aşa ceva? Mai bine am acorda aceste granturi de ordinul zecilor de mii de euro tocmai agenţilor economici care au reuşit să supravieţuiască pe o piaţă tot mai invadată de produse fabricate în alte ţări, cu tot mai puţini angajaţi şi cu salarii tot mai mari. Căci de câte ori are chef statul român, creşte salariul minim pe economie. Adică statul a ajuns să îţi stabilească şi salariul în firma ta.
 
Mă întreb, în al treilea rând, la fel de contrariat, dacă acest proiect va fi adoptat, ce te faci cu afacerile antreprenorilor români care au rămas în ţară şi care se vor trezi peste noapte cu o concurenţă neloială, sprijinită din fonduri publice? Ce vor face şi cum vor supravieţui aceştia? Să presupunem că ai o fabrică de îmbrăcăminte. Mâine, lângă fabrica ta vine un român din străinătate şi îşi deschide o fabrică şi mai mare decât a ta, cu costuri suportate de stat, de până la 50.000 de euro, conform proiectului de lege. Cum vei mai supravieţui tu şi angajaţii tăi? În acest caz, mai rămân ca variante de evadare din situaţie doar disponibilizarea angajaţilor şi... falimentul.
 
Da, asta este România. După ce am lăsat  milioane de români să plece din această ţară, acum ne chinuim să îi atragem înapoi pe meleagurile natale, din banii fraierilor care au suportat fizic, economic şi psihic, în ultimii ani,  această ţară.