Editorial Independenţilor, go home!
Editorial: Independenţilor, go home!
23 Oct, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
3461
Marime text
Cu opt luni înaintea localelor, clanurile au ocupat deja ecranul, online-ul şi peisajul. Acest lucru se întâmplă pentru că „odraslele“ lor nerecunoscătore din partide nu mai au nevoie de ei, ba chiar îi stânjenesc prin obrăznicie! Se anunţă un an electoral cel puţin interesant, din păcate, „Zeul Dreptăţii“ nu va fi mulţumit doar cu sacrificiul unui măgar bătrân şi ştirb. Va fi nevoie de cei care au împânzit topurile 300 sau de cei care au întors economia Constanţei în avantajul lor. Acest lucru se întâmplă şi pentru că pleava asta care se află acum în politică a permis acest lucru, pentru că ei au rămas fideli principiilor de nominalizare a „cadrelor“!
Aşa a renăscut reţeta independenţilor, care, automat, îşi vor anunţa intrarea în electoraliadă cu un program de jihad împotriva politicii duse de partide. Dacă în trecutul apropiat, independenţii s-au dovedit iepurii candidaţilor din partea marilor partide, în campania care va să vină, independenţii vor să-şi ia rolul în serios, cam în acelaşi mod în care a făcut-o Radu Mazăre în 2000. Vă mai amintiţi? Eu da, şi încă-i simt fiorii acelei reţete care avea să îngenuncheze mai târziu oraşul, judeţul. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am de ceva timp un déjà-vu, de parcă ni se pregăteşte acelaşi scenariu, adaptat vremurilor noastre, dar pe fond la fel de nociv, de către aceiaşi dirijori-sforari, pretenţios intitulaţi eminenţe cenuşii, reactivaţi în disperarea că vor pierde totul când încă n-au reuşit să şteargă toate urmele nemirosite încă de DNA.
Simt nevoia să mă explic, pentru toţi cei cărora poate le-a scăpat din vedere ceea ce s-a întâmplat în ultimii 15 ani... Mă întreabă oamenii dacă ar trebui sau nu să votăm candidaţi independenţi. Invariabil, le răspund că nu există, că ei, independenţii, nu au învăţat din rateurile anterioare ale lor sau ale altor candidaţi şi că ei, alegătorii, vor trebui să-şi însuşească faptul că votul lor dat unui candidat independent este de fapt un vot aruncat în vânt, de unde va ajunge fix în sacoşa sau în conturile unui grup de interese.
Fiecare dintre cei care vă vor spune că sunt independenţi la modul absolut vă mint. În spatele fiecărui independent sunt forţe financiare care pariază pe candidatura sa. Problema e cum rulează filmul după! Aşa cum niciun tehnocrat nesusţinut din umbră de un partid nu poate avea acces la funcţii înalte, nici independentul nu poate fi propulsat fără substrat, de cele mai multe ori, de un mix de interese politico-financiare mult mai alambicat şi greu de destructurat.
Revin obsesiv la anul 2000 şi la acea campanie, un curs care ar trebui predat în toate facultăţile de ştiinţe politice! Candidatura independentului Radu Mazăre la Primăria Constanţa. Ce a fost de fapt Mazăre în 2000, dacă nu forţa politică a PSD Constanţa care şi-a sacrificat propriul candidat pentru a câştiga ulterior puterea? Mai vreţi un exemplu de „independent“? Vă invit să rememoraţi 2014, Bucureşti, România, candidatura lui Mircea Diaconu, cel mai slab politician dintre actori şi cel mai bun actor dintre politicieni, într-un scenariu asemănător folosit tot de PSD la alegerile europarlamentare!
Deci cine ne sunt independenţii? Dacă nu oameni împinşi de la spate de interesele unei mafii transpartinice? Pentru adevăr, spun că nu trebuie să se mai meargă cu capul spart pe acest drum strâmb. Iar dacă linia directoare a politicienilor poate că este hoţia instituţionalizată, de ce la primărie trebuie să ajungă un independent care, sprijinit de „orbeţi“, să lase unora libertatea de a-şi continua sau consolida afacerile fără prea multă bătaie de cap? Aceştia să fie oare independenţii de care avem nevoie? Eu zic să ne mai gândim!
Avem o şansă să ne luăm judeţul, oraşul înapoi, aceea de a închide o paranteză în care ne-au băgat acei independenţi contrafăcuţi (să nu uitaţi niciodată acest aspect), care ne-au condus după 2000.
În Războiul de Independenţă din 1877-1878, Dobrogea a revenit românilor. Cui i se va ceda însă Constanţa în urma războiului pentru independenţă din 2016?
Aşa a renăscut reţeta independenţilor, care, automat, îşi vor anunţa intrarea în electoraliadă cu un program de jihad împotriva politicii duse de partide. Dacă în trecutul apropiat, independenţii s-au dovedit iepurii candidaţilor din partea marilor partide, în campania care va să vină, independenţii vor să-şi ia rolul în serios, cam în acelaşi mod în care a făcut-o Radu Mazăre în 2000. Vă mai amintiţi? Eu da, şi încă-i simt fiorii acelei reţete care avea să îngenuncheze mai târziu oraşul, judeţul. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am de ceva timp un déjà-vu, de parcă ni se pregăteşte acelaşi scenariu, adaptat vremurilor noastre, dar pe fond la fel de nociv, de către aceiaşi dirijori-sforari, pretenţios intitulaţi eminenţe cenuşii, reactivaţi în disperarea că vor pierde totul când încă n-au reuşit să şteargă toate urmele nemirosite încă de DNA.
Simt nevoia să mă explic, pentru toţi cei cărora poate le-a scăpat din vedere ceea ce s-a întâmplat în ultimii 15 ani... Mă întreabă oamenii dacă ar trebui sau nu să votăm candidaţi independenţi. Invariabil, le răspund că nu există, că ei, independenţii, nu au învăţat din rateurile anterioare ale lor sau ale altor candidaţi şi că ei, alegătorii, vor trebui să-şi însuşească faptul că votul lor dat unui candidat independent este de fapt un vot aruncat în vânt, de unde va ajunge fix în sacoşa sau în conturile unui grup de interese.
Fiecare dintre cei care vă vor spune că sunt independenţi la modul absolut vă mint. În spatele fiecărui independent sunt forţe financiare care pariază pe candidatura sa. Problema e cum rulează filmul după! Aşa cum niciun tehnocrat nesusţinut din umbră de un partid nu poate avea acces la funcţii înalte, nici independentul nu poate fi propulsat fără substrat, de cele mai multe ori, de un mix de interese politico-financiare mult mai alambicat şi greu de destructurat.
Revin obsesiv la anul 2000 şi la acea campanie, un curs care ar trebui predat în toate facultăţile de ştiinţe politice! Candidatura independentului Radu Mazăre la Primăria Constanţa. Ce a fost de fapt Mazăre în 2000, dacă nu forţa politică a PSD Constanţa care şi-a sacrificat propriul candidat pentru a câştiga ulterior puterea? Mai vreţi un exemplu de „independent“? Vă invit să rememoraţi 2014, Bucureşti, România, candidatura lui Mircea Diaconu, cel mai slab politician dintre actori şi cel mai bun actor dintre politicieni, într-un scenariu asemănător folosit tot de PSD la alegerile europarlamentare!
Deci cine ne sunt independenţii? Dacă nu oameni împinşi de la spate de interesele unei mafii transpartinice? Pentru adevăr, spun că nu trebuie să se mai meargă cu capul spart pe acest drum strâmb. Iar dacă linia directoare a politicienilor poate că este hoţia instituţionalizată, de ce la primărie trebuie să ajungă un independent care, sprijinit de „orbeţi“, să lase unora libertatea de a-şi continua sau consolida afacerile fără prea multă bătaie de cap? Aceştia să fie oare independenţii de care avem nevoie? Eu zic să ne mai gândim!
Avem o şansă să ne luăm judeţul, oraşul înapoi, aceea de a închide o paranteză în care ne-au băgat acei independenţi contrafăcuţi (să nu uitaţi niciodată acest aspect), care ne-au condus după 2000.
În Războiul de Independenţă din 1877-1878, Dobrogea a revenit românilor. Cui i se va ceda însă Constanţa în urma războiului pentru independenţă din 2016?
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- Mangalian 23 Oct, 2015 12:55 Mai e un exempmplu..RADU CRISTIAN / Mangalia...ilustru