Editorial La ce monştri ne tratăm. Urgia din Sănătate. Salarii crescute pentru a fi cobai

 

Ultima perioadă este marcată de nenorocirile din Sănătate. Pe care parcă le ştiam şi noi, dar nu ne dădeam seama de adevărata lor imensitate şi grozăvie.
 
Acum ies la iveală multe: medici care fac matrapazlâcuri cu pacienţi ce ar trebui să fie internaţi la spitalul penitenciar, şpăgi peste şpăgi, de la băuturi fine până la pizza şi alte ciudăţenii, dezinfectanţi cu apă în concentraţie de sută la sută, implicaţii mafiote care, într-un fel sau altul, pătrund în încrengătura partidelor, a instituţiilor statului ce ar trebui să ne apere de toate nenorocirile, şi chiar la structuri mafiote din marile carteluri internaţionale. 
 
Acum ies la iveală sponsorizări de plimbări pentru a recomanda câte un medicament sau o farmacie unde se găseşte nu ştiu ce doctorie, pentru a clasifica o prăpădită de unitate spitalicească să fie la un standard internaţional, pentru ca managerii să beneficieze de finanţări, de bonusuri şi de tot felul de şmecherii numai la noi şi de ei inventate.
 
Toate astea pe spinarea cobaiului-pacient român. Care, în prima zi a fiecărei luni, deci în prima zi, după ce stă la coada umilinţei, află ca plafonul pentru analize gratuite tocmai s-a terminat, deşi nimeni de la coada la care era el nu apucase aşa ceva. Cruzimea din Sănătate a ajuns până acolo unde se fac şmecherii inclusiv cu medicamentele celor loviţi de cancer, unii dintre bolnavi, în stare terminală.
 
Iar toate astea sunt puse pe seama salariilor mici.
 
Ei bine, de pe 9 iunie, le-au crescut salariile şi celor din Sănătate. Eu nu ştiu dacă mult sau puţin. Eu am citit că au crescut. Și credeţi că vom fi nişte pacienţi mai buni? Vom pleca voioşi de acasă, către tot felul de laboratoare de analize sau la medicii cei celebri recitând versurile lui Marin Sorescu, ştiţi, alea cu „Doctore, simt ceva mortal / Aici, în regiunea fiinţei mele / Mă dor toate organele, / Ziua mă doare soarele / Iar noaptea luna şi stelele“?
 
Nu. Deloc. Pentru că se tot găsesc, mereu, subterfugii de şmecherit şpaga: nu sunt condiţii, aparatura este învechită, materiale se dau cu ţârâita, birocraţia trebuie gâdilată pentru avize, şi multe, multe din astea.

Toate care să te facă să te întrebi: sunt monştri în Sănătate? De ce, tot mereu, sunt monştri în Sănătate şi ne este frică să ajungem în spitale, să nu ne întoarcem mai bolnavi?