Editorial Lista de partid şi schimbarea clasei politice

După două legislaturi „experimentale“ cu parlamentarii aleşi uninominali, s-a ajuns la concluzia că tot mai bun este votul pe liste de partid…Şi, evident, s-a revenit la el. Dar, care sunt sau ar putea fi efectele?
 
Iniţial, mai toată lumea spunea că reintroducerea listelor cu aspiranţii la mandatele parlamentare vor impune mult mai multă responsabilitate din partea conducerilor formaţiunilor politice care se vor a fi reprezentate în viitorul Legislativ. Listele sunt gata, depuse, şi multe au trecut de „barajul“ Biroului Electoral Central şi de „dovezile de dragoste“ ale unor binevoitori ce au încercat să-i scoată din cursă, dar alţii încă mai au emoţii. Însă nu asta este relevant, ci componenţa listelor depuse.
 
Presa deja a început să le analizeze şi, de dragul audienţei sau în speranţa atragerii cât mai multor citiri online, primele informaţii referitoare la listele parlamentare au vizat numele deputaţilor şi senatorilor care nu se mai dezlipesc de fotoliile din Parlament. Au urmat ştiri pe tema viitoarelor „bombe sexy“ din Parlamentul României, informaţii garnisite cu imagini pe măsură. De parcă ar interesa pe vreun român ce concurenţă ar putea avea Elena Udrea, dacă va ajunge parlamentar.
 
Apoi a urmat o altă „epurare“ a listelor, făcută de mass-media pentru a evidenţia faptul că, dacă eşti rudă de diferite grade, soţie sau potenţială amantă a unui lider de partid - în judeţ sau la centru, şansele de a ocupa o poziţie eligibilă cresc… evident.
 
Cred însă că cel mai elocvent „amănunt“ al revenirii pe listele de partid a fost omis. Cât de docil va fi parlamentarul faţă de şeful de partid, mai ales dacă speră la o prelungire a mandatului. Conştiinţa şi priorităţile alegătorilor pălesc în faţa sarcinii de partid care va guverna activitatea parlamentară. Mai mult, dacă, aşa cum se „ameninţa“ la un moment dat, traseismul politic va fi sancţionat cu pierderea mandatului şi în cazul parlamentarilor (deşi, din punct de vedere constituţional, nu este posibil), să te ţii atunci. „Să trăiţi, şefu', am înţeles“ va fi laitmotivul activităţii parlamentare.
 
Din păcate, ai noştri politicieni nu au înţeles esenţa principalei cereri a românilor: schimbarea clasei politice. Asta nu înseamnă doar înlocuirea unor personaje de pe scena politică autohtonă cu multe marionete. Asta presupune o schimbare de mentalitate, de stil de lucru. Înseamnă a avea tăria, ca parlamentar şi nu numai, de a-i spune şefului când greşeşte, când ceea ce vrea să faci poate avea efecte nefaste asupra celorlalţi, de a nu vota după cum vrea partidul, ci conform propriei conştiinţe şi după ce, în prealabil, ai analizat cu atenţie, în comisie şi nu numai, proiectele legislative pe care urmează să le girezi.
 
Timpul, viaţa ne-au demonstrat că interesul personal sau de grup primează. Şi, din păcate, asta te transformă în marionetă, te aduce în stadiul de a-ţi pierde demnitatea, de a-ţi călca în picioare principiile, dacă le-ai avut vreodată, de a deveni slugarnic şi laş. Şi asta pentru ce? Pentru un post, o perioadă de „glorie“, un ban în plus… Dar cu ce consecinţe pentru alţii… s-a gândit cineva?
 
Nu asta au cerut românii când au scandat „Vrem schimbarea clasei politice!“.