Editorial Lumea Constanţei. Una a violenţei?

Stau şi mă întreb adesea: în ce lume trăim? Sau, mai ales, pe ce lume trăim, aici, la Constanţa?
Una parcă a unei depline violenţe. Care parcă nu este departe de ceea ce vedeam, la cinema, prin Texas.
Sau de care eu, la vârsta mea auzeam, altădată, numai la televizor.
Acum, Constanţa e plină de violenţe de toate felurile.
Avem oameni călcaţi intenţionat de/cu maşina în Mamaia.
Avem oameni răniţi şi unul ucis intenţionat cu arma la Mangalia.
Mai precis, după ce s-a tras în ei ca în animale.
Avem oameni care, una-două, ameninţă că se sinucid. Se aruncă de pe poduri, se reped cu maşina în capete de pod sau intră cu maşina în altă maşină sau într-un grup de maşini. Cu consecinţele de rigoare.
Şi ucid la rândul lor tineri, bătrâni, femei, bărbaţi, copii.
În astfel de condiţii, avem curaj să ieşim pe stradă? Să ne lăsăm copiii, nepoţii?
Multe nu am să scriu, căci nu înţeleg fenomenul.
Chiar mă depăşeşte.
Dar nu cred că doar pe mine. Îi întrece pe marii specialişti, respectiv pe psihologi, psihiatri, anchetatori, criminalişti, poliţişti etc.
Eu atâta fac! Mă întreb: în ce lume a Constanţei trăim?
Şi ce am putea face să fie mai bună? Dar, mai ales, cum?