Editorial Mama ei de justiţie oarbă!

Citeam, zilele trecute, despre un mesaj scris pe o masă în sălile de judecată de la instanţa Judecătoriei Constanţa. Spunea aşa: „Justiţia e oarbă. Și Arhip e orb (n.r. rezultă că) Arhip e Justiţia“. Pentru clarificări, Bogdan Alexandru Arhip este preşedintele completului de judecată ce are în atenţie cazul „Grădiniţa Groazei“ (atribut folosit de reprezentanţii Consiliul Superior al Magistraturii pentru a desemna procesul legat de grădiniţa particulară „Micul Regat“ din Constanţa).
 
În această calitate, domnul judecător insistă de luni bune în audierea părţilor vătămate din cauză, adică a copiilor care acum au vârste între 6 şi 8 ani (la data comiterii presupuselor agresiuni asupra lor, ei având circa 3-5 ani), sens în care, de mai bine de jumătate de an, trimite constant jandarmii acasă la copii, pentru a-i aduce la instanţa de judecată, spre audiere. Iar aceasta în condiţiile în care, potrivit informaţiilor oficiale, psihologii consultaţi în cauză au argumentat împotriva audierii celor mici, motivele fiind multiple.
 
Ca să ne înţelegem, aşa cum s-a mai arătat de-a lungul timpului, dincolo de vârsta fragedă a copiilor, potrivit solicitărilor instanţei de judecată, ei ar trebui să fie chestionaţi tocmai legat de fapte pe care, de mai bine de doi ani, încearcă să le uite, unii cu ajutorul familiei, alţii cu ajutor de specialitate, în funcţie de traumele pe care le prezintă fiecare, în urma tratamentelor la care au fost supuşi.

De ce se insistă în audierea copiilor? 

Or, completul de judecată, în ciuda sfaturilor şi părerilor oficiale exprimate de specialiştii în cauză, insistă în audierea celor mici, în contextul în care mulţi dintre ei nici nu ştiu ce este acela un proces penal şi nici nu ştiu de existenţa acestui proces. Mie, personal, dar şi multor altora care au cunoştinţă de această cauză, mi-e greu să înţeleg de ce există această insistenţă în audierea copiilor. Mi-e greu să cred că declaraţiile unor copii de 4-5 ani ar putea face lumină într-un dosar în care există inclusiv înregistrări de pe camerele de supraveghere ce pot fi folosite şi interpretate după bunul plac al instanţei.
 
Nu pot, sincer, înţelege care sunt motivele ce stau la baza încăpăţânării instanţei de a audia copiii, în contextul în care s-a sesizat până şi Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la situaţia de la noi din oraş. De ce această încăpăţânare? Pe cine ajută? Cui serveşte? Cui ar trebui să servească completul de judecată? Ori pe cine să deservească, mai corect întrebat? Păi, potrivit reglementărilor în vigoare, completul ar trebui să deservească adevărul juridic şi să îl stabilească aşa cum reiese acesta din probele administrate în timpul cercetării judecătoreşti. Mi-e greu să cred că, în cazul de faţă, adevărul juridic nu poate fi stabilit altfel decât prin aducerea la instanţă cu jandarmi şi audierea acestor copii. Oare nu ne dăm seama ce noi traume ar însemna asta pentru ei?

Preşedintele completului îşi asumă responsabilitatea 

Conducerea Judecătoriei Constanţa ne-a dat asigurări vara aceasta că preşedintele completului de judecată ce conduce procesul îşi asumă întreaga responsabilitate pentru orice s-ar putea întâmpla în proces. Păi şi cum m-ar încălzi asta pe mine, ca părinte, când, eventual, copilul s-ar trezi în toiul nopţii plângând ca din gură de şarpe, retrăind, în urma audierii de la instanţă, momente pe care noi, ca părinţi, ne-am dat toată silinţa să le depăşească? Aş putea să îl sun în astfel de momente pe preşedintele completului care, eventual, mi-a traumatizat copilul, să îmi dea asigurări că îşi asumă responsabilitatea? Despre ce vorbim?
 
Nu în ultimul rând, aş vrea să îmi mai exprim o nedumerire: cum se poate ca un judecător, oricare ar fi el sau oricum s-ar numi, să rămână insensibil cu privire la situaţia unor copii de 4-5 ani, dar să se sensibilizeze maxim - până la eliberarea din arest - (şi încă de două ori) când vine vorba de soarta unui medic homeopat acuzat că ar fi supus o pacientă minoră unui act sexual împotriva voinţei? Medic care, total întâmplător, ar fi profesat inclusiv la Grădiniţa Groazei.
 
Probabil că, într-adevăr, justiţia e oarbă!