Editorial Marea își cere tributul. „Înoată, scaldă-te, du-te mai departe!“

• Turiști ori localnici, bătrâni, în puterea vârstei, ori chiar copii, marea nu face discriminare.

• Procentul celor ce vor fi salvați nu-l poate nimeni anticipa. La fel cum nimeni nu poate anticipa cine va fi salvat și cine, nu.

• Nimeni nu poate spune cu precizie când anume marea va deveni periculoasă și când va rămâne blândă și îmbietoare

Născută și crescută la zece minute de Plaja Modern și la două minute de faleza Cazinoului, cu mica plajă de scoici și stânci alunecoase, am o povață bine întipărită în minte, de la mamaia mea: „Aveți grijă“, ne spunea ea vara când noi, copiii, plecam în grup la plajă, „aveți grijă, că marea își cere tributul“. Mamaia mea a navigat pe mările și oceanele lumii. Văzuse destule la viața ei. Și mereu ne petrecea cu acest îndemn și, tot așa, mereu ne întâmpina cu o ușurare când ne întorceam, roșii după orele de plajă și cu sarea valurilor strălucind pe noi.
Eram mari deja și tot lucrul acesta ni-l spunea. Așa se face că și acum mi-a rămas întipărit în minte.
Și cu atât mai mult mi-a tot venit în minte acest gând trist, această cugetare tragică în sine ei, cu cât nu-mi ajung degetele de la două mâini pentru a număra tributul cerut de mare vara aceasta. Și suntem încă abia la început.
Turiști ori localnici, bătrâni, în puterea vârstei, ori chiar copii, marea nu face discriminare. Valurile te îmbie și te atrag și, în căldura dogoritoare a soarelui, parcă auzi un îndemn direct în inimă: „intră!“
„Înoată, scaldă-te, du-te mai departe! Mai stai puțin, ce dacă vântul s-a pornit? Mai stai puțin, ce dacă valurile devin tot mai agresive? Ție nu ți se poate întâmpla așa ceva, tu nu poți păți nimic! Și vei fi un erou în ochii prietenilor ce te-au însoțit la plajă, când vei ieși triumfător din valurile mari cât omul!“
Așa susură vocea tentației ușor în urechile temerarilor. Și oamenii cred, și se aventurează mai departe, în ciuda fluierului salvamarilor, în ciuda steagurilor de avertizare arborate parcă degeaba, în ciuda prietenilor care strigă de pe mal.
Iar tragic este faptul că acesta este tocmai cântecul înșelător al mării, care, așa cum zicea mamaia mea, își cere tributul.
An de an, vară după vară, echipele de intervenție, salvamarii, ori chiar oamenii obișnuiți reușesc să smulgă din ghearele valurilor devenite agresive trupuri ale unora dintre cei ce s-au aventurat. Procentul celor ce vor fi salvați, însă, nu-l poate nimeni anticipa. La fel cum nimeni nu poate anticipa cine va fi salvat și cine, nu. La fel cum nimeni nu poate spune cu precizie când anume marea va deveni periculoasă și când va rămâne blândă și îmbietoare.
Fiecare viață pierdută în lupta cu valurile este o tragedie care, cel mai probabil, putea fi evitată.
Dragi turiști, dragi constănțeni, țineți minte acest gând: „marea își cere tributul“. Nu lăsați ca viața voastră să fie cea pusă pe tavă pentru a îmblânzi zeii adâncurilor.

Citește și:

„De azi cu ing. în față”:
A murit tânărul care a fost scos din mare, în Mamaia. Avea doar 22 de ani și era președintele Uniunii Naționale a Studenților din România

UPDATE:

UPDATE. Metalul Constanța, mesaj de condoleanțe pentru fotbalistul care a murit la 13 ani, înecat:
„Nu există cuvinte care să ne poată alina durerea“

Salvatorii nu au mai putut face nimic:
A fost constatat decesul. Copilul de 13 ani, dispărut în Marea Neagră, la Mamaia a fost găsit (galerie foto+video)