Editorial Minunea antifumat nu a ţinut nici măcar un an - De ce am început să închidem ochii la cei care fumează în spaţiile publice închise?

Trebuie să recunosc că am fost foarte bucuroasă atunci când Legea Antifumat a fost aprobată şi a intrat în vigoare, însă am fost sceptică în privinţa aplicării acesteia, mai ales în barurile, cafenelele şi restaurantele din ţara noastră. Spuneam atunci că, dacă nu se vor aplica amenzi usturătoare, chiar din prima zi, nimeni nu va respecta legea. Trebuie să spun că am prieteni fumători şi nu mă deranjează fumul de ţigară decât atunci când sistemele de ventilaţie nu fac faţă numărului mare de ţigări aprinse pe metrul pătrat şi spaţiul rămâne fără oxigen. Din păcate, această descriere caracteriza majoritatea localurilor înainte ca Legea nr. 15/2016 să îşi producă efectele, aşa că de multe ori am evitat anumite cafenele din cauză că nu puteam respira printre atâţia fumători.
 
Am fost bucuroasă şi când am văzut că în multe spaţii publice prevederile legale erau respectate şi chiar mă gândeam că vom intra într-o normalitate care trebuia să existe în România cu mult timp înainte. Totuşi, parlamentarii români au tot încercat să modifice legea şi să o facă mai permisivă. Întâi au cerut redefinirea spaţiului public închis, acesta fiind încadrat de pereţi de jur-împrejur, prin acceptarea fumatului în spaţii separate, complet izolate şi inscripţionate, apoi au vrut să introducă o iniţiativă legislativă care să permită înfiinţarea cluburilor de fumători, aceste spaţii unde să se intre pe bază de card de acces şi unde se putea stabili, printr-un regulament intern, că acolo se poate fuma. Din fericire, aceste propuneri au fost respinse de Comisia de Sănătate din Parlament.
 
Am constatat cu părere de rău că, după mai bine de jumătate de an de când Legea Antifumat a intrat în vigoare, unii patroni de localuri au început să închidă ochii la fumătorii care îşi aprind ţigara în barurile pe care le deţin, pentru a-i atrage pe aceştia să continue să consume şi să frecventeze respectivele localuri. Din ce am observat, această permisivitate apare mai ales în barurile şi cafenelele mici care nu sunt poziţionate central şi în orăşelele mai mici. Dacă în Constanţa am întâlnit mai rar localuri unde să se fumeze în interior, în ciuda Legii Antifumat, în oraşele mai mici, această situaţie este mult mai frecventă.
 
Duminica trecută am încercat să ies alături de câţiva prieteni într-una dintre cafenelele din Năvodari, însă tentativa noastră s-a încheiat cu nervi şi un periplu între cele câteva localuri pe care le frecventăm în oraş. Asta pentru că am fost goniţi rapid de fumul gros de ţigară produs de clienţii care pufăiau relaxat în cafenea, cu toate că spaţiile respective aveau şi terasă în aer liber. Când fumul te izbeşte de la intrare, când gâtul şi ochii te ustură din cauza lui, nu prea îţi mai vine să te aşezi şi să petreci mai mult timp în spaţiul respectiv. Am reuşit să ne aşezăm la un pahar de vorbă şi o ciocolată caldă abia la a treia încercare, un restaurant unde legea era respectată şi niciun client nu fuma în interior. Poate ar fi trebuit să le fac sesizare patronilor care nu aplică legea, însă nu am vrut să stric şi mai tare o seară de duminică, atunci când îmi doream şi eu, şi prietenii mei să ne relaxăm. Şi recunosc că am fost descurajată şi de modul în care ştiu că reacţionează autorităţile publice atunci când li se sesizează diferite situaţii.