Editorial Noul guvern, teatru ieftin pentru plebei!

V-aţi uitat măcar în treacăt pe programul de guvernare propus de premierul tehnocrat Dacian Cioloş? Dacă nu, n-aţi pierdut nimic, dacă da, probabil v-aţi dat seama că este mai degrabă o listă de principii universale. Dar nu este un program de guvernare. Nu conţine nici măcar o listă de măsuri, ci mai degrabă un colaj de dorinţe, cu un grad de generalitate atât de mare, încât ar putea fi preluat de absolut orice guvern. Faptul că un program e aşa de generalist nu cred că ne încălzeşte cu nimic. Ca şi în cazul guvernelor politice, se remarcă aceeaşi lipsă de viziune. Vă imaginaţi poate că sunt cârcotaşă, atunci, haideţi să-l analizăm punct cu punct!
 
Programul guvernului Cioloş pe administraţie locală propune revizuirea legislaţiei în acest domeniu după organizarea unei dezbateri publice, crearea unei şcoli superioare de administraţie publică, dar şi remunerarea funcţionarilor publici în funcţie de performanţe. Totodată, sunt propuse continuarea procesului de descentralizare, alegeri în două tururi, eliminarea pragului pentru consiliile locale şi instituirea practicii consultării prealabile a cetăţenilor în luarea deciziilor administrative.
 
La capitolul „Cultură“, guvernul Cioloş propune întărirea capacităţii instituţionale în elaborarea politicilor publice în domeniul culturii şi de management al programelor în domeniul cultural, stimularea industriilor creative, armonizarea legislaţiei din domeniul cultural cu legislaţia UE, promovarea creaţiei contemporane şi a diversităţii culturale româneşti. Armonizarea legislaţiei naţionale în domeniul culturii cu legislaţia europeană e o greşeală mare cât un monument. Cultura, cu excepţia audiovizualului şi a drepturilor de autor, e guvernată de principiul subsidiarităţii, potrivit tratatelor UE. Armonizarea trebuie făcută acolo unde necesar, şi nu doar de dragul unui program de guvernare.  

Totodată, se doreşte elaborarea unui Cod al patrimoniului naţional, care să asigure cadrul legal şi instituţional pentru evaluarea, protejarea şi păstrarea patrimoniului cultural naţional. Foarte important acest amendament şi pentru Constanţa noastră, al cărei patrimoniu nu greşesc dacă afirm că a fost aproape jefuit. Acest document a fost promis în ultimii zece ani de toţi miniştrii Culturii, însă până acum nu a fost realizat. În plus, acest minister a fost subfinanţat în mod constant. De regulă, pentru un tehnocrat, e nevoie de cel puţin un an să se pună la punct cu toată materia pe care Cioloş a inclus-o în programul de guvernare. Nici nu vreau să ştiu cât i-ar trebui să se acomodeze cu conducerea unui minister care are câteva zeci de instituţii în subordine.
 
Mergem mai departe şi ajungem la programul de guvernare al Cabinetului Cioloş care propune la capitolul Transporturi şi Infrastructură, unul dintre cele mai importante portofolii guvernamentale, un program de măsuri dintr-o singură frază, şi aceea vagă, iar trimiterile la investiţii nu ating ceva concret.
 
În programul pentru Educaţie, principiile sunt împrumutate din programele propuse în trecut de foştii miniştri Funeriu şi Miclea, ceea ce nu-i rău deloc, cu condiţia să fie implementate, altfel, mizeriile ministeriale ale Abramburicăi vor fi greu de dezrădăcinat.
 
Comasarea alegerilor nu va mai figura în programul de guvernare, slavă Domnului, însă documentul ar putea fi adaptat în funcţie de discuţiile finale pe care guvernul le va purta cu partidele politice. Într-o ţară în care şi mandatul de patru ani pare unul fără sfârşit pentru inventivitatea şi minţile bolnave ale conducătorilor, ar trebui inventat un mecanism de reconfirmare anuală a parlamentului cu costuri minime, dar cu efecte peste cele date de sondajele de opinie. Chiar şi ale celor făcute de domnul Dâncu!


E clar că pentru a trece de Parlament, guvernul tehnocrat a făcut destule concesii partidelor. Dar prea multe concesii făcute înseamnă un compromis, exact ceea ce „strada“ nu mai vrea. Parcă aşa era sau am visat eu?
 
S-au legat speranţe mari de acest guvern, însă aceste „mici-mari retuşuri“ denotă de fapt lipsă de experienţă. Iar asta trebuie să ne pună pe gânduri. Pentru că un guvern de tehnocraţi înseamnă oameni experimentaţi în domeniile lor, oameni de la care nu te aştepţi să fie corectaţi, mai ales pe programul de guvernare. Nu vreau să fiu o gură aurită, însă văd un nou eşec mai ales pe fondul inexistenţei unei responsabilităţi politice, dacă vreţi, un experiment necesar doar pentru liniştirea străzii, altfel cum să cred că Cioloş şi cabinetul său vor face reindustrializare, în condiţiile în care guvernele şi clienţii politici au omorât toată industria autohtonă? O glumă proastă! Sau năzbâtia asta, cu mandate de cinci ani pentru parlamentari? Dar fă-le, domnul Cioloş, mandate de cel puţin zece, că să doarmă bine pe banii statului! Te-aş întreba însă, domnule premier, de ce nu le scoţi imunitatea pentru cercetarea penală sau de ce nu insişti să se scoată pedepsele cu suspendare din Codul Penal? Ce să-ţi mai spun, domnule Cioloş, că a mai murit o speranţă pentru România?