Editorial Nu regret că l-am votat pe Iohannis

Eu nu regret că l-am votat pe Iohannis. Departe de mine gândul acesta. Era, la vremea aceea, cea mai bună variantă. Nu spun că era cel mai bun candidat la președinție ci doar că era răul cel mai mic dintre toate relele. La fel pot să spun că nu regret că în 2000 părinții mei și nu numai, l-au votat pe Iliescu. Din aceleași rațiuni: varianta a doua era mult mai rea: ori, dintre o moarte în chinuri și una rapidă, românii au ales mere, pe bună dreptate, să nu sufere. Spun toate astea pentru că am văzut valul iminent de indignare care se propagă spre președinte cu repeziciunea unei furtuni. Valul care se va transforma, inevitabil în tsunami.  

Nu știu dacă în viața anterioară, în cea contemporană, sau în cea viitoare, Iohannis a premeditat să fie un președinte altfel. Dar e cert că i-a reușit. Un președinte pentru care s-a ieșit în stradă, pentru care s-au făcut cozi la alegeri, pentru care românii au luptat. Dar care uită să întoarcă favoarea țării. Un președinte care se pare că vrea să uite de țară. De aceea poate părăsește România atât de des. Nu pentru a se întâlnii cu românii din afara granițelor, care au stat ore în șir la coadă, cu riscul ca nici măcar să nu ajungă să îl voteze, ci pentru a-i hrăni amintirile și a-și scoată soția din casă. Dintr-una din cele șase.

Din punctul meu de vedere, Iohannis și-a respectat promisiunea de a face o altfel de politică. Una nu pe repede-nainte, ci pe repede-napoi. Pentru că mulți români s-ar gândi de două ori cum să aplice ștampila dacă ar mai avea ocazia. Iohannis face o altfel de politică și pentru că nu mai există elemente surpriză. Totul se face lent și foarte lent, astfel că nu mai e loc de surprindere. Chiar și vizitele în străinătate, su mai bine zis, mai ales vizitele în străinătate se fac mai cu încetinitorul. Că doar nu e vreo grabă doar nu ne-o aștepta vreo ședință importantă, vreun CSAT în țară.

Concediu plăcut vă zic! România vă așteaptă, din păcate, tot aici! Unde a rămas de 25 de ani...