Editorial O mină de aur pe care Constanţa nu o valorifică

L-am avut invitat, în urmă cu câteva zile, la un interviu online, pe antrenorul de tenis de masă Viorel Filimon, selecţionerul echipei naţionale de senioare a României. O somitate în materie, tehnician care a plămădit, alături de colectivul tehnic de la Constanţa, generaţii întregi de campioni şi care a adus medalii cu duiumul de la competiţiile internaţionale. Marele său of e că, în ciuda acestor performanţe, la Constanţa nu se găsesc oameni cu bani care să finanţeze solid tenisul de masă.
 
Pe primul plan trebuie pusă performanţa. Asta cere Viorel Filimon. Şi trebuie făcută o ierarhizare clară, în ordinea importanţei rezultatelor: internaţionale, naţionale, locale. Banii, interesul şi mediatizarea trebuie să atingă şi sporturi care aduc cu adevărat performanţă şi care fac cea mai bună reclamă. La Constanţa e o adevărată uzină de fabricat campioni de tenis de masă. Se numeşte Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru“, iar la ea trudesc laolaltă peste 100 de sportivi şi antrenori. De pe porţile „fabricii“ ies an de an tinere talente, care încep să aducă medalii, inclusiv de la competiţiile internaţionale de anvergură, cresc, dar, la un moment dat, firul se rupe, iar Constanţa îşi ia adio de la (încă) o poveste frumoasă, a cărei carte de glorie va fi răsfoită în continuare peste hotare.
 
Trecerea de la juniorat la seniorat e cea mai dificilă şi mai delicată etapă din viaţa sportivă. Sub toate aspectele. Apar noi nevoi şi aspiraţii, noi planuri. Iar cum la Constanţa nu se investeşte pentru păstrarea pe plan local a acestor valori din tenisul de masă, ele iau, de ani buni, calea cluburilor din străinătate.
 
Remarcate la atâtea competiţii externe, tinerele talente sunt imediat înregimentate. Exodul acesta în străinătate e însă o armă cu două tăişuri. Sunt cazuri fericite în care pregătirea şi performanţa continuă la cel mai înalt nivel, dar şi cazuri (mai multe, din păcate) în care lipsa sistemului de antrenament extrem de bine pus la punct de la Constanţa şi lipsa unor tehnicieni de valoarea celor de la LPS se simt pregnant şi sunt echivalente cu regresul sportiv şi cu plafonarea.
 
Constanţa are aşa de mulţi campioni europeni sau câştigători de cupe europene încât să-şi permită luxul de a-i lăsa să plece pe cei de la tenis de masă? Un contract precum cel al unui handbalist sau al unui fotbalist i se poate foarte uşor oferi şi unui reprezentant al sportului cu mingea de celuloid, aureolat cu atâtea titluri şi medalii, astfel încât să fie păstrat pe plan local. Şi cred că e suficient să spun Eliza Samara pentru a realiza ce strălucire sportivă pierde Constanţa prin neglijarea acestei mine de aur care e tenisul de masă.