Editorial O ţară-ntreagă vuieşte de întâmplarea cu salvamarii. Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti

Uite valul/Uite farul/Uite vine salvamarul! Şi nu e de glumă dacă vine salvamarul. Nu este, pentru că salvamarul nu vine să se plimbe. El vine pentru a supraveghea sau a-i avertiza pe cei de pe plajă cu privire la pericolele care vin odată cu valurile.
 
Cu toate avertismentele lui, cu toate avertizările altora, mulţi nu au înţeles în ce pericol de moarte sunt. Ba unii chiar că îşi caută moartea la mare. Îmi amintesc de o tragedie care a avut loc acum câţiva ani, când un tânăr a murit, în valuri, la Pasarela de la Mamaia. Dar nu a murit singur, ci şi-a târât, spre moarte, şi fetiţa de câţiva anişori. Cu care, de altfel, s-a şi înecat acolo.
 
Acolo, la Mamaia, unde salvamarul încercase, în zadar, să îl facă să priceapă la ce mare pericol mare se expune. Atât el, cât şi fetiţa.
La numai câteva zile, îmi povestea salvamarul:
Am încercat, l-am rugat, l-am implorat să nu mai intre nici singur, nici cu copilul. Avea un singur răspuns: Lasă că ştiu eu ce fac. Am mai fost eu în valuri din astea. Şi nu mi s-a întâmplat nimic.
 
Aşa este: nu i s-a întâmplat nimic. Până i s-a înfundat.
Iar acum aflu o altă năzbâtie.
Unul i-a dat în judecată pe salvatori pentru că nu l-au lăsat să mai stea în valurile periculoase ale mării.
Mai pe înţelesul tuturor, că nu l-au lăsat să moară, într-o zi în care marea era foarte agitată, cu valuri foarte mari, şi mai fuseseră câţiva localnici şi turişti într-o situaţie critică, fiind cu greu salvaţi de la moarte.
Dar asta este şi în cazul acesta: pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti.
Ce-o fi de acum în sufletul celor care încearcă să-i scoată din apă pe cei ce se aruncă în valurile mari? Nu se gândesc dacă să mai intre după ei? Nu se gândesc că oricând se pot alege cu un dosar pentru cine ştie ce motiv inventat de cel scos din valuri? Pentru că în toate trebuie un început. Restul vine de la sine!