Editorial Oglindă, oglinjoară...

Dacă ar fi să încep referindu-mă la alegerile prezidenţiale din SUA, aş merge cu gândul la temerea pe care o lume întreagă a ţinut-o ascunsă în sân, aceea că, de dragul diversităţii, americanii ar putea înscăuna la Casa Albă un clovn, care să dea startul declinului unui imperiu.
 
În ceea ce priveşte alegerile din România, miza la noi este infinit mai mică, iar teama generală este aceea că, în urma votului, nu vom fi reuşit altceva decât să regenerăm fauna coruptă din Casa Poporului. Cum am putea totuşi să evităm să se întâmple asta şi să trimitem în băncile Parlamentului politicienii la care deocamdată doar visăm?
 
Pe sistemul „ce a fost mai întâi: oul sau găina“, de unde vin de fapt cohortele de corupţi care, de vreo doi - trei ani încoace, se tot înghesuie pe uşile neîncăpătoare ale DNA? Românul are o vorbă: nu poţi umbla cu miere fără să te lingi pe degete. O zicală ce devine periculoasă atunci când unii ajung s-o folosească drept scuză pentru „A furat şi el, dar ce era să facă? Altul în locul lui nu făcea la fel?“. Dacă astfel de accepţiuni nu ne fac cel puţin să ne simţim vinovaţi pentru faptul că încă trăim într-un stat privit din exterior ca fiind de mâna a doua, atunci nu ştiu ce ar putea să ne facă să ne revenim în simţiri.
 
Schimbarea nu vine de fapt de la clasa politică, prin vot. Atât timp cât noi, fiecare dintre noi, vom rămâne setaţi pe modul „căpătuială uşoară prin orice mijloace“, putem vota, chipurile, „schimbare“ până ne vor sângera degetele şi totul va rămâne la fel.
 
Clasa politică a fost dintotdeauna adevărata oglindă a societăţii. Un eşantion reprezentativ, dacă vreţi. Politicienii înscrişi pe listele electoarele nu vin dintr-o rezervaţie anume unde ei se nasc, cresc şi apoi, la maturitate, sunt „eliberaţi“ în Parlament. Nu. Sunt oameni crescuţi şi educaţi în spiritul aceloraşi valori după care trăim fiecare dintre noi.
 
Ne miră şi ne întristează faptul că acum 200 de ani Caragiale ştia. Ştia, ne-a spus şi nouă, dar nu l-am luat niciodată în serios, iar peste o lună iar n-o să înţelegem de ce senatorul melcilor nu se dă neam dus din Parlament.
 
Schimbarea nu vine de fapt prin vot. Nu vine nici măcar prin manifestaţii de stradă şi vărsări de sânge. Diferenţa o putem face fiecare dintre noi, folosindu-ne discernământul şi alegând să nu mai ignorăm principiile morale de bază pe care, cu siguranţă, toţi le-am învăţat din familie. Încet, încet, poate vom schimba şi caracteristicile eşantionului pe care suntem nevoiţi să-l trimitem în Parlament să ia decizii în numele nostru.