Editorial Pe Facebook se postează imagini cu copii în sicrie, iar oamenii dau share

„Faceţi-vă rochii, pentru că nu aveţi voie să intraţi în teatru fără rochii de seară! Aşa se venea odată la teatru, nu cu blugi rupţi, cum vin acum spectatorii la teatru. Pantalonii rupţi, pe vremea când eram copil, era cel mai urât lucru pe care putea să-l facă un om. Dacă erau cârpiţi, chiar cu un petic de altă culoare, oamenii te râdeau, dar te iertau pentru că ţi i-ai cârpit. Astăzi îi cumpărăm gata rupţi şi gata murdari. Vedeţi cum s-a schimbat omul“, spunea, joi, Dorel Vişan, prezent la Constanţa.

 
Schimbare. Am rămas cu acest cuvânt în gânduri şi mi-am dat seama că, pe vremea când Dorel Vişan era copil, nici Facebook nu exista, o constatare ce-mi pare, cumva, ireală.
 
Fără Facebook... tot nu-mi vine să cred. Păi unde se mai aduna lumea să-şi dea cu părerea?
 
Totul începe cu o întrebare formulată de Facebook: „Ce e în mintea ta?“, iar oamenii, în prag de dimineaţă, lumină, cafea, ploaie, muncă, veste bună, veste proastă, în prag de somn sau de noapte, îşi trimit gândurile pe reţeaua de judecată. Ăăă, scuze, socializare.
 
Acolo nu există un filtru al informaţiei. Doar... sinceritate. Arde un club, iar oameni ajung la spital. „Nişte scursuri, asta meritau“, se scrie pe Facebook. Na, dacă au îndrăznit să aibă chef de distracţie. Asta spun oamenii despre oameni.
 
Pe Facebook se postează imagini cu animale măcelărite. Dacă tot ne apropiem de Paşte, de curând mi-a apărut în news feed şi o imagine cu un miel tăiat. „Eu confirm pentru doi iezi“, „Confirm iubita..max 10 kg“, se scria pe Facebook. Aşa tratează oamenii animalele.
 
Pe Facebook se postează imagini cu copii în sicrie, iar oamenii scriu „Condoleanţe“, „Dumnezeu să-l ierte“. Şi dau share. Pe Facebook sunt puşi oameni la pământ printr-un potop de violenţă verbală.
 
Să recunoaştem, oamenii de pe Facebook au mai mult noroc şi nu trebuie decât să distribuie fotografii cu trifoi şi elefănţei. Li se mai îndeplinesc şi dorinţele: „Distribuie poza şi vezi cum Sfântul Nectarie ajută la împlinirea lor!“ Facebook nu-ţi ia din timp sau energie, ci îţi dă şansa să comunici cu alţii mai rapid, nu-i aşa?
 

Of, să-l atenţioneze cineva pe Mark Zuckerberg, să aibă grijă de Facebook, să nu-l fure careva, să nu fugă chiar reţeaua, n-ai de unde să ştii ce-i poate trece prin cap unei reţele de socializare şi te trezeşti mâine şi fără ea.
 
Lăsând deoparte ironia, aproapele s-a făcut departe pe Facebook. Fără a contesta unele lucruri bune ale reţelei, poate era mai bine pe vremea când Dorel Vişan era copil şi Facebook nu exista. Vedeţi cum s-a schimbat omul pe... Facebook?!