Editorial Pe vârful schimbării

Sub seninătatea cerului, românii s-au adunat, seară de seară, pentru un scop comun. Inimi bătând la unison, mâini împărţind cafea şi covrigi, furie, apoi zâmbete, priviri decepţionate, apoi pline de admiraţie. Admiraţie pentru cei care şi-au scandat nemulţumirile în stradă, pentru cei care au luat atitudine. Am ajuns să fim daţi exemplu de ţară ce îşi apără, fără teamă, valorile democratice.
 
Nu ştiu ce se va întâmpla acum, însă după, după ce facem cu noi? Şi de ce trebuie să avem nevoie de un proiect de lege privind graţierea unor pedepse şi modificarea Codului penal şi a celui de procedură penală pentru a coagula, ca popor, în jurul unei idei clare şi punctuale? Adevărata schimbare e cea a poporului, în întregul lui.
 
Degeaba ne vom reuni rapid pentru un alt protest, vom ieşi în stradă, vom schimba politicienii, dacă noi nu ne schimbăm ca popor. Şi o putem face, dovada fiind aceste zile. Când nu am mai tăcut, când nu ne-am pierdut cumpătul, când fiecare a gândit cum a dorit, însă nu a atacat, când am luptat pentru ceea ce credem că e bine pentru noi. Când nu ne-am lăsat la greu.
 
În marea de inimi şi lumini, au fost seri greu de prezentat în vorbe, însă emoţia nu trebuie descrisă, ci simţită. Acum intervine un început de frică. Mi-e teamă că o să uităm că ne-am unit şi că putem produce schimbare. Mi-e teamă că o să tăcem din nou după o perioadă şi o să ne vedem de ale noastre.
 
Aş vrea să luăm acest imbold pozitiv şi să-l ducem spre direcţia schimbării, schimbare care stă în fiecare dintre noi. Căutarea consensului, a lucrului corect trebuie să fie preocuparea lor, dar şi a noastră, în fiecare zi!