Editorial Peninsula Constanța. Suntem pregătiți pentru situațiile de urgență din zonă?

• Închiderea zonei cu bariere, secondată de stâlpișorii ficși care restricționează definitiv accesul pe mai multe străzi din perimetru pot constitui un adevărat risc în cazul producerii unor calamități sau accidente grave în zonă.
• Dincolo de incendii, inundații, cutremure, să nu uităm că în zonă este și Portul Constanța, în care sunt operate inclusiv produse chimice ori produse petroliere.

 
Am locuit în Zona Peninsulară a Constanței primii 29 de ani de viață, părinții mei au trăit și au murit aici, bunicii mei la fel.
 
În continuare, deși mă aflu la capătul opus al orașului, Peninsula Constanța rămâne cea mai frumoasă și iubită zonă din oraș, locul unde vin cu micuțele mele, unde ele au învățat să iubească orașul, cu toată istoria sa și să fie mândre de el, dar și de ele, căci vin dintr-un loc cu o istorie de peste 2.000 de ani, o istorie vie, care trăiește și pulsează în venele noastre, ale tuturor.
 
M-am bucurat cu tot sufletul la vestea renașterii Cazinoului nostru drag și am privit-o cu nădejdea fiecărui peninsular că acesta va fi startul pentru renașterea întregii zone, a tuturor imobilelor vechi și încărcate de istorie, cu o arhitectură demnă de cufărul cu bijuterii din poveștile cu zâne.
 
Am ridicat din sprâncene, sincer, când încă locuiam în zonă și străzile au început să fie închise cu stâlpișori. M-am bucurat când Piața Ovidiu a devenit pietonală căci, copil fiind, făceam cu ceilalți colegi de școală și de clasă slalom printre mașinile din piață, în încercarea de a ajunge la ore, la Școala Generală nr. 2.
 
M-am mutat din cartier până la implementarea primului Regulament de acces public în Zona Peninsulară, din motive ce nu au nicio legătură cu acesta.
 
M-am simțit oarecum exclusă, recunosc, dar m-am gândit că, pe de o parte, este bine ca rezidenții să se bucure de un tratament preferențial față de ceilalți, având în vedere situațiile imposibile în care se regăsesc în sezonul estival (nu mă înțelegeți greșit, este foarte bine să avem turiști și mă simt ca o gazdă mândră când vin să admire Cazinoul și celelalte frumuseți ale locului, chiar dacă nu mai stau în zonă).
 
Și totuși, începând cu data de 15 noiembrie 2021, de la intrarea în vigoare și punerea în aplicare a noului Regulament de acces, pare, mai degrabă, că situația s-a răsturnat cumva în defavoarea rezidenților.
 

Zona a fost închisă cu bariere în ziua respectivă, iar accesul a fost aspru restricționat.
 
Foarte bine, spun unii, să se închidă, să protejăm centrul vechi!
 
Da, total de acord. Este chiar de dorit să te poți plimba prin Peninsulă și să nu te ferești la tot pasul de mașini.
 
Numai că situațiile concrete de care s-au lovit oamenii care locuiesc în zonă după implementarea regulamentului și instalarea barierelor par să creioneze, mai degrabă, povești din zona crepusculară, decât din zona peninsulară.
 
Defuncți cărați pe jos sute de metri până la mașina mortuară, care nu avea acces în Peninsulă, bătrânei cu butelii de cărat în spate, de la cel mai apropiat punct de acces dincolo de care nu a putut trece mașina cu butelii, cetățeni izolați la domiciliu (fie prin prisma Covid, fie prin prisma altor afecțiuni de care suferă și care nu le permit să iasă din case) care nu au mai putut primi mâncarea ce și-o comandau prin serviciile de livrare.

 
Acestea nu sunt mofturi, sunt doar câteva exemple de situații concrete pe care le reclamă locuitorii din zonă și, adesea, care nu au fost prevăzute de regulament.
 
Sunt doar câteva exemple, situațiile complete le cunosc cel mai bine rezidenții.
 
În întreg acest context, stau și mă gândesc: este clar că este nevoie de un regulament de acces, sub o formă sau alta. Dar oare chiar este nevoie să închidem zona cu bariere?
 
Nu mai simplu ar fi să instalăm semnele de circulație adecvate într-o astfel de situație și să amendăm pe toți cei ce nu-și justifică prezența în zonă, iar cu banii strânși din amenzi (corect aplicate, se înțelege) să ne apucăm (noi, administrație publică locală) să refacem zona? Să investim în clădirile abandonate dar care, refăcute, ar reprezenta, cu siguranță, alte puncte de atracție? Să investim aceștia bani, colectați din amenzi, în infrastructură? În mijloace de deplasare în comun nepoluante? În parcări?
 
Sigur, nu mai punem la socoteală faptul că închiderea zonei cu bariere, secondată de stâlpișorii ficși care restricționează definitiv accesul pe mai multe străzi din perimetru pot constitui un adevărat risc în cazul producerii unor calamități sau accidente grave în zonă. Dincolo de incendii, inundații, cutremure, să nu uităm că în zonă este și Portul Constanța, în care sunt operate inclusiv produse chimice ori produse petroliere.
 
Chiar suntem pregătiți, în condițiile date din zonă (bariere, stâlpișori) să avem un timp optim de răspuns pe situații de urgență? Sau ne bazăm pe faptul că nu ni se poate întâmpla nouă așa ceva, iar apoi ne punem (eventual, la propriu) cenușă în cap?
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și
Regulamentul de acces în Zona Peninsulară nu a fost suspendat. Constănțenii au scandat sub ferestrele Primăriei Constanța - „Să vă fie rușine”! (VIDEO)