Editorial Pentru mine, ZIUA de Constanța a fost școala, a fost casa și a fost familie. La mulți ani, ZIUA de Constanța!

ZIUA de Constanța împlinește astăzi 23 de ani.

Din acești 23 este în viața mea de 18. 18 ani! Nici nu îmi vine să cred.

În 2005 am intrat pe ușa redacției ZIUA de Constanța și, fără să știu, m-am schimbat.

Era o zi de vară și nici nu bănuiam ce va urma.

Acum, 18 ani mai târziu, îmi amintesc fiecare detaliu al acelei zile. Așa cum, deseori, îmi revin în minte momente petrecute la ZIUA.
Pentru mine, ZIUA de Constanța a fost școala, a fost casa și a fost familie. Mult timp. A fost locul în care am cunoscut oameni care mi-au schimbat mintea și inima, dar și oglinda în care m-am văzut cu bune și cu rele.

Aș vrea să reamintesc aici două persoane care, din păcate, nu mai sunt printre noi, dar care au pus cel puțin o cărămidă la ceea ce sunt astăzi, personal și profesional: Emilian Andrei și Virgil Coman. Amândoi au intrat în viața mea datorită ZIUA de Constanța. Și au rămas în sufletul meu pentru totdeauna.
 
Luna aceasta se împlinesc patru ani de când am plecat din Constanța. Locuim într-un loc pe care l-am considerat mai bun pentru copilul nostru. Mi-e dor de mare, mi-e dor de mirosul ei sărat și de aerul care m-a crescut și care avea darul magic de a-mi limpezi gândurile.


Mi-aș dori să îmi fie dor și de Constanța mea. Iar asta este rugămintea mea pentru tine, ZIUA de Constanța, acum, la aniversare… Fă-mă să-mi fie dor de Constanța mea! Schimbă lucruri, luptă-te așa cum ai făcut mereu, fă bine și schimbă orașul acela minunat! Ajută să-și păstreze  oamenii și strălucirea, pune în inimile constănțenilor iubirea pentru oraș și pentru bogățiile lui! Fii dură cu cei care îi fac rău și fă-i cinste Constantei, așa cum de foarte multe ori ai știut să o faci! Fă-mă să îi spun copilului meu, cu mândrie: „Ești constănțean!”
 
Mă uit pe geam și văd cum se topește zăpada căzută aseară. Am auzit ca în Constanța a fost mare furtună.

Mă gândesc la cate s-au schimbat în toți anii aceștia care au trecut. Eu nu mai sunt la fel, nu-mi mai văd marea în fiecare seară, nu mai trăiesc pentru a scrie. Dar, în ciuda la orice, într-un colț al sufletului sunt și voi fi mereu „Corina de la ZIUA de Constanța”.
 
La mulți ani, dragii mei! La mulți ani, Claudia!


Vă mulțumesc pentru tot! Am încredere în voi și sunt mândră pentru că fac parte din povestea voastră!
 
Corina (Samoilă) Stoica