Editorial Pericolul care ne pândește pe toți versus revolta carantinaților din hoteluri

Scriu acest text la scurt timp după ce COVID-19 a ucis și la Constanța un bărbat de 67 de ani. Cu sau fără comorbidități, România a depășit un prag psihologic al deceselor celor infectați și ne pregătim să intrăm în scenariul 4 al acestui război cu COVID-19, boala infecțioasă cauzată de coronavirusul cel mai recent descoperit.
Un război care brusc ne-a reamintit că în acest moment toți suntem egali, indiferent de religie, job, situație materială, reputație, culoarea ochilor sau chiar vârstă. Un război care va schimba lumea. Pentru cât timp? Nimeni nu știe, pentru că nimeni nu poate controla viitorul.
O luptă pe viață și pe moarte care ne demonstrează zilnic că suntem într-o conexiune periculoasă ori de câte ori ieșim din casă. Ce astăzi afectează o persoană, mâine se poate răsfrânge asupra alteia. E ca un cerc vicios din care nu găsim ieșirea. Singura minune pe care o putem face e să #stamacasa. E momentul să ne gândim nu doar la propriile noastre nevoi, ci la noi. Toate granițele false pe care le-am construit de veacuri nu mai există în fața acestui virus, care n-are nevoie de nicio invitație specială pentru a trece dintr-o casă în alta.


În astfel de momente, ne amintim cât de neprețuite sunt sănătatea și viața, pe care, adeseori, în goana după nimicuri materiale, le neglijăm.
Mulți oameni se plâng că nu se adaptează recomandărilor și le este greu să stea în casă. Acest stat în casă nu trebuie privit ca pe o pedeapsă, ci ca pe o metodă de prevenție.
E nevoie să înțelegem că trebuie să întrerupem viață socială, fără să ne distanțăm social. Este nevoie ca, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, locul de refugiu să devină locuința, familia și - nu exagerez și nici nu am luat-o razna - Dumnezeu. 


Astăzi nu mai avem nevoie decât de familie, alimente, medicamente, apă și rugăciune. E suficient să ne reclădim. Uitați de luxul pe care îl valorizați altădată. Nu faceți precum conaționalii noștri, întorși în țară din zone de focar din Europa, salvați de stat și profund nemulțumiți de condițiile în care stau în carantină în hoteluri și pensiuni din toată țara, față de cum spun dumnealor că erau obișnuiți.
Dintr-un singur punct de vedere, sunt de acord cu ei. Faptul că DSP-urile nu le-au comunicat rezultatul testelor, că nu știu dacă sunt bolnavi sau nu, că în aceste centre stau la un loc copii mici și adulți posibil infectați.