Editorial Pierdut partid politic. Ofer independență

Simțim cu toții că independența, asemenea adevărului, este o noțiune relativă. Cu toate acestea, ideea de independență, fie ea economică sau politică, ne atrage din ce în ce mai mult. Anumiți oameni politici sunt tentați să se delimiteze de curentele politice care i-au adus în prim-planul vieții mondene și vor să devină... independenți. Fie simt că partidul nu-i mai reprezintă, fie s-au săturat să stea în eșalonul doi doar pentru că nu beau la aceeași masă cu cel care împarte funcții. De cealaltă parte, oamenii simpli, românii de rând care mai gustă cât de cât din bogatul meniu al politicii românești, îşi pun, şi ei, ultimele spreranțe în candidații independenți la diferite funcții. Privind în jur la tot ce se întâmplă mai ales în ultima vreme, nici nu este greu să găsim o explicație pentru acest trend.

Partidele politice au ajuns să fie catalogate drept clanuri, să fie caracterizate printr-un singur cuvânt - „corupție“ - și acuzate că își promovează membrii de partid pe criterii de performanță în orice alt domeniu, mai puțin în cel profesional. Românii de rând au devenit o enclavă în propria țară, fiind puși pe ultimul plan atunci când vine vorba de interese, totul prin „bunăvoința“ și dibăcia tuturor celor înregimentați politic la un partid sau la altul. Interesele sunt de partid și mai puțin ale poporului care i-a votat, la fel și avantajele. Dacă ne amintim și de toate numirile în funcții deosebit de importante ale unor oameni evaluați pe criterii politice și nu profesionle, avem tabloul complet al societății românești de astăzi, care se află într-un moment de răscruce.

Poate că a venit timpul unei reconfigurări a ceea ce înseamnă politică, partide, oameni politici în România. Poate că, pentru unii dintre cei care, de 25 de ani încoace, au pozat în mesageri ai dreptei sau ai curentului de stânga, mulți dintre ei apărând în ecuație prin cine știe ce artificii de calcul, a venit momentul să se retragă la pensie, iar pentru alţii, a venit vremea ca, pur şi simplu, să renunţe la afacerile lor, atât cât le mai au. Înregimentările acestea politice ale unor oameni cu bani, dar deloc bogați, au pus o ștampilă nu tocmai potrivită partidelor politice. Astfel că, acum, omul de rând se vede în situația de a-i băga pe toți în aceeași oală, de a pune capacul și de a-și dori ca aceștia să nu mai iasă curând de acolo și cu atât mai puțin să se mai înmulțească. Cu siguranță că lipsa aceasta de încredere a oamenilor în partide și în oamenii lor ar trebui să-i îngrijoreze pe cei direct vizați.

Cu siguranță că, deși s-au scurs 25 de ani, până acum România nu a cunoscut încă o viață politică demnă de un stat democratic modern. Cu siguranță că ne vom afunda și mai mult în corupție și în mizerie, la propriu și la figurat, dacă nu ne vom reconsidera atitudinea față de ceea ce înseamnă partid politic. Cu siguranță că, dacă nu vor purcede la o curățenie generală la nivelul formațiunilor lor politice, vor ajunge să nu mai poată aduce oamenii la evenimentele lor nici măcar cu tradiționala găleată cu mop sau apetisantul mic cu bere.