Editorial Poate că Moş Nicolae sau Moş Crăciun nu există. Dar protestele sunt reale!

În locul darurilor specifice acestei perioade din an, politicienii vor avea parte de noi proteste antiguvernamentale. Pe tot parcursul lunii decembrie, în fiecare duminică seară, atât în Piaţa Victoriei din capitală, cât şi în mai multe oraşe din ţară, românii vor continua să iasă în stradă. Manifestanţii cer demisia liderilor celor două Camere şi retragerea Legilor Justiţiei din Parlament.
 
Organizatorii protestelor susţin că Legile Justiţiei nu trebuie să treacă şi că urmează o perioadă în care parlamentarii se vor face că discută amendamente, la grămadă, în regim de urgenţă, iar apoi le vor vota, prefăcându-se că asta înseamnă democraţie şi dezbatere.
În tot acest timp, strada, societatea civilă, presa sau reprezentanţii unor ţări democratice trag semnale de alarmă, însă pe ei se pare că nu îi interesează.
 
Trebuie să îi oprim, dar cum? Sunt suficiente, oare, aceste proteste pentru a pune frână intereselor penale ale domnilor Dragnea şi Tăriceanu, care pun nemijlocit în pericol viitorul democratic al României, domnia legii şi drepturile fundamentale, securitatea ţării şi bunăstarea fiecăruia dintre noi?
 
Deşi comunicatul Departamentului de Stat al SUA, principalul partener extern al României, este fără precedent şi tranşant şi arată că tentativele coaliţiei aflate la guvernare de subordonare politică a justiţiei au devenit o problemă geopolitică, cu implicaţii privind securitatea militară a NATO şi a României, se pare că la Bucureşti câinii latră, caravana trece…
 
În lupta anticorupţie din ultimul deceniu, procurorii români au investigat sute de funcţionari publici, inclusiv foşti prim-miniştri sau preşedinţi de partide. Cu toate acestea, Transparency International clasifică România printre cele mai corupte state ale Uniunii Europene, deşi Bruxelles-ul a lăudat magistraţii pentru eforturile lor. 
 
Într-un raport publicat pe 15 noiembrie, Comisia Europeană a declarat că reforma justiţiei a stagnat în România anul acesta, iar provocările legate de independenţa justiţiei rămân o sursă constantă de îngrijorare.
 
Deşi catalizatorul protestelor din România sunt Legile Justiţiei, în realitate, problemele legate de corupţie ne încurcă la fiecare pas. Corupţia larg răspândită nu mai reprezintă o noutate, de pildă, pentru sistemul de sănătate din România, care are cele mai mici cheltuieli din Uniunea Europeană. Numai în ultimii doi ani, peste 40 de oficiali de rang înalt din Sănătate sau de la nivelul marilor spitale din România au fost trimişi în judecată sau condamnaţi pentru fapte de corupţie. Constanţa se află şi ea, din păcate, pe această hartă. În timp ce românul de rând face eforturi supraomeneşti să lupte pentru viaţă, atunci când vine vorba despre sănătate, discursul politic local şi central abundă în declaraţii de creştere a cheltuielilor pentru acest domeniu. Zeci de mii de pacienţi sunt asasinaţi anual prin furtul banilor pentru tratamentul lor. Realitatea din spitale pe ei îi contrazice, pe noi ne copleşeşte. Nici educaţia sau administraţia publică nu fac notă discordantă. Sărăcia de la corupţie ni se trage. Şi, pentru asta, românii sunt în stradă, unde vor rămâne cât va fi nevoie!