Editorial Primar… voluntar
Editorial: Primar… voluntar
09 Apr, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
2353
Marime text
Adesea am afirmat că nu este suficient să râvnim la nivelul şi stilul de viaţă occidental, dacă nu întreprindem nimic în acest sens. Şi asta presupune nu doar mai multă seriozitate şi responsabilitate în ceea ce faci sau schimbarea mentalităţii, ci şi preluarea unor „stiluri” de lucru care, în alte ţări, şi-au confirmat eficienţa.
Zilele trecute, m-am văzut pusă în situaţia de a reafirma, din păcate, că nu avem şanse să evoluăm economic, social sau politic în scurt timp. M-a adus în această ipostază un coleg recent venit din Germania. A stat câteva zile într-o localitate de aproximativ 4.000 de locuitori, Ehingen. Un oraş liniştit din landul Baden-Wurttemberg, Germania, cu vreo 17 cartiere şi situat la 126 kilometri de Augsburg.
Inevitabil, am întrebat cum sunt oamenii, cum se organizează, care este atmosfera şi, pentru că tot se apropie alegerile locale şi vom fi chemaţi la urne pentru a ne alege viitorul primar, m-a interesat mai mult cum era edilul-şef din Ehingen sau dacă oamenii erau mulţumiţi de prestaţia lui în interesul comunităţii. Am avut un şoc când am aflat că, acolo, şeful administraţiei locale merge zilnic la serviciu. Dar nu la Primărie! Are un loc de muncă asemenea concetăţenilor săi, iar după program, rezolvă problemele comunităţii care l-a ales. Mai mult, nu iese cu nimic în evidenţă, opulenţa nu-l caracterizează, nu are case imense, supraetajate, un parc auto divers sau conturi bancare fără număr, aşa cum e „tradiţia” printre edilii de pe plaiurile noastre mioritice.
Deci, se poate face administraţie publică locală şi eficientă, pentru că, din ce îmi povestea colegul meu, am înţeles că lumea era mulţumită de activitatea şi atitudinea primarului lor şi după ce vii de la serviciul unde îţi respecţi programul şi îţi asiguri leafa lunar. Pentru că, bomboana de pe colivă, cum se spune mai nou, a fi primar în acel orăşel german presupune muncă voluntară! Da, aţi citit bine. Nu este plătit pentru că rezolvă problemele comunităţii. S-a oferit să o facă, a candidat, a fost votat, iar acum are în administrare urbea.
Şi mă gândeam atunci… Câţi dintre aspiranţii la mandatele de primar din România s-ar mai regăsi pe buletinele de vot din vară dacă munca şi sudoarea frunţii lor nu ar fi remunerate sau dacă ar trebui să mai meargă şi la un serviciu? Tare mi-e teamă că buletinele de vot ar fi goale. Niciun politician care, acum, se laudă că ar face şi ar drege pentru localitatea pe care vrea să o conducă nu s-ar mai înghesui să ocupe fotoliul de primar. Cum, fără pensii speciale, fără salarii majorate, dacă se poate, procentual, cu responsabilitatea fără margini pe care şi-o asumă, şi să mai meargă şi la serviciu?!… Ar fi inuman pentru politicienii români, căci voluntariatul este doar un cuvânt din dicţionar, nicidecum un mod de viaţă pe care românii să-l adopte pentru a le fi mai bine…
Domnilor parlamentari, propun să modificaţi Legea administraţiei publice locale, astfel încât, pe viitor, să avem şi noi primari… voluntari.
Zilele trecute, m-am văzut pusă în situaţia de a reafirma, din păcate, că nu avem şanse să evoluăm economic, social sau politic în scurt timp. M-a adus în această ipostază un coleg recent venit din Germania. A stat câteva zile într-o localitate de aproximativ 4.000 de locuitori, Ehingen. Un oraş liniştit din landul Baden-Wurttemberg, Germania, cu vreo 17 cartiere şi situat la 126 kilometri de Augsburg.
Inevitabil, am întrebat cum sunt oamenii, cum se organizează, care este atmosfera şi, pentru că tot se apropie alegerile locale şi vom fi chemaţi la urne pentru a ne alege viitorul primar, m-a interesat mai mult cum era edilul-şef din Ehingen sau dacă oamenii erau mulţumiţi de prestaţia lui în interesul comunităţii. Am avut un şoc când am aflat că, acolo, şeful administraţiei locale merge zilnic la serviciu. Dar nu la Primărie! Are un loc de muncă asemenea concetăţenilor săi, iar după program, rezolvă problemele comunităţii care l-a ales. Mai mult, nu iese cu nimic în evidenţă, opulenţa nu-l caracterizează, nu are case imense, supraetajate, un parc auto divers sau conturi bancare fără număr, aşa cum e „tradiţia” printre edilii de pe plaiurile noastre mioritice.
Deci, se poate face administraţie publică locală şi eficientă, pentru că, din ce îmi povestea colegul meu, am înţeles că lumea era mulţumită de activitatea şi atitudinea primarului lor şi după ce vii de la serviciul unde îţi respecţi programul şi îţi asiguri leafa lunar. Pentru că, bomboana de pe colivă, cum se spune mai nou, a fi primar în acel orăşel german presupune muncă voluntară! Da, aţi citit bine. Nu este plătit pentru că rezolvă problemele comunităţii. S-a oferit să o facă, a candidat, a fost votat, iar acum are în administrare urbea.
Şi mă gândeam atunci… Câţi dintre aspiranţii la mandatele de primar din România s-ar mai regăsi pe buletinele de vot din vară dacă munca şi sudoarea frunţii lor nu ar fi remunerate sau dacă ar trebui să mai meargă şi la un serviciu? Tare mi-e teamă că buletinele de vot ar fi goale. Niciun politician care, acum, se laudă că ar face şi ar drege pentru localitatea pe care vrea să o conducă nu s-ar mai înghesui să ocupe fotoliul de primar. Cum, fără pensii speciale, fără salarii majorate, dacă se poate, procentual, cu responsabilitatea fără margini pe care şi-o asumă, şi să mai meargă şi la serviciu?!… Ar fi inuman pentru politicienii români, căci voluntariatul este doar un cuvânt din dicţionar, nicidecum un mod de viaţă pe care românii să-l adopte pentru a le fi mai bine…
Domnilor parlamentari, propun să modificaţi Legea administraţiei publice locale, astfel încât, pe viitor, să avem şi noi primari… voluntari.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii